Ce presupune procedura FIV?

În zilele noastre, infertilitatea este o afecțiune care se poate trata cu succes, datorită progresului științei și avansului noilor tehnologii medicale. O metodă revoluționară de combatere a infertilității este fertilizarea in vitro (FIV). Aceasta oferă șansa de a avea copii cuplurilor ale căror probleme de fertilitate nu pot fi rezolvate prin alte metode de reproducere umană asistată medical.

Prima sarcină prin fertilizare in vitro a fost obținută în Anglia, în anul 1978. Succesul repurtat la vremea respectivă a reprezentat „actul de naștere” al FIV, deschizând drumul noii metode de reproducere asistată în țări din întreaga lume. Iniţial, FIV a fost utilizată în cazul femeilor diagnosticate cu ocluzie a trompelor uterine, precum și în cazul celor fără trompe uterine. Treptat, metoda FIV a început să se aplice şi în alte cauze de infertilitate, cum ar fi oligospermia și endometrioza, în situațiile de infertilitate inexplicabilă, cât şi în cazurile în care toate celelalte tratamente dăduseră greș.

Fertilizarea in vitro este o metodă de reproducere umană asistată medical care presupune crearea embrionului în afara corpului uman. În clinicile de profil, la FIV se apelează după ce tratamentele clasice de fertilitate sau alte metode de reproducere asistată, cum ar fi inseminarea artificială, au eșuat. Între copilul conceput prin FIV și cel procreat pe cale naturală nu există nicio diferență. FIV se recomandă din start atât cuplurilor în care bărbatul are probleme grave de infertilitate, cât și cuplurilor în care femeia prezintă unele anomalii, cum ar fi lipsa trompelor uterine.

Înainte de a se folosi această metodă, cuplul va fi supus unor analize riguroase, pentru a se determina dacă obținerea unei sarcini prin fertilizare in vitro este justificată și pentru a se strânge cât mai multe date cu privire la succesul aplicării FIV în cazul său. De altfel, diagnosticul riguros al infertilității și planul personalizat de tratament reprezintă condiții de bază ale succesului oricărei fertilizări in vitro.

Procedura FIV se realizează în mai multe etape: stimularea ovariană, colectarea ovocitelor, fertilizarea acestora cu materialul seminal provenit de la soț sau de la donatorul ales, urmate de transferul embrionului astfel conceput în uterul viitoarei mame.

La ora actuală, unul dintre avantajele majore ale FIV este posibilitatea realizării, în cadrul acestei metode, a unui diagnostic genetic de preimplantare (analiza PGD). Acest diagnostic permite descoperirea anomaliilor embrionilor, înainte ca ei să fie implantaţi în uter. Analiza PGD servește la diagnosticarea bolilor monogenice și a peste 350 de afecțiuni genetice rare. Totodată, ea permite excluderea genelor care ar putea determina boli precum diabetul şi cancerul, afectând astfel negativ viața viitorului copil.

Există câteva riscuri ale procedurii de fertilizare in vitro, pe care toate cuplurile trebuie să le cunoască. Astfel, circa 25-30% din sarcinile obținute prin FIV sunt gemelare, iar 5% sunt sarcini cu tripleți. Cazurile de sarcini ectopice sau de implantare a embrionului în afara uterului sunt foarte rare. Alte riscuri apar în timpul tratamentului hormonal specific. Este vorba, în principal, despre lipsa răspunsului la medicația administrată și despre sindromul de hiperstimulare ovariană. Lipsa răspunsului la tratament se manifestă mai ales la pacientele cu vârstă avansată și cu rezerve ovariene scăzute, fiind cuantificată prin dezvoltarea unui numar insuficient de foliculi ovarieni sau prin insuficienta maturare a acestora. Dacă problemele nu se pot rezolva prin creșterea dozelor de tratament, se apelează la donarea de ovocite.

Sindromul de hiperstimulare ovariană este o complicație severă a stimulării ovariene, întâlnită cu o frecvență mică (3-5%) la persoanele tinere și la cele cu ovare micropolichistice. Ovarele cresc în volum și se dezvoltă peste 20-25 de foliculi ovarieni. Simptomele specifice sunt dureri abdominale, grețuri, vărsături, tulburări de respirație, tulburări în funcția ficatului și a rinichilor. Cazurile grave sunt spitalizate.

În ceea ce privește șansele de reușită ale fertilizării in vitro, acestea diferă de la o clinică la alta, dar depind si de o serie de factori, dintre care cei mai semnificativi sunt vârsta maternă, metodele aplicate, etiologia infertilității și răspunsul la tratament. Cu cât femeia este mai tânără, cu atât reușita unui ciclu FIV este mai mare. Vârsta avansată a femeii scade dramatic șansa de reușită a fertilizării in vitro, din cauza epuizării ovariene, scăderii calității ovocitelor și a răspunsului mai slab la stimulare.

Datorită avansului tehnologic, rata de succes a acestei proceduri a crescut semnificativ, una dintre cele mai mari rate de reușită din Europa fiind înregistrată in clinica noastră din Atena, clinica Genesis. Aici, avem o rată de reușită încă de la prima procedură FIV de peste 57%.