Sarcina fără embrion sau cu ou clar este o cauză frecventă de avort spontan în primul trimestru. Deși nu există un embrion vizibil, pentru femeia care încearcă să devină mamă este o pierdere reală. Vestea bună este că, în peste 90% dintre cazuri, femeile pot avea o sarcină sănătoasă ulterior, fertilitatea nefiind afectată pe termen lung. Sunt însă câteva aspecte de care trebuie ținut cont!

Ce este sarcina fără embrion și cum se manifestă?

Sarcina anembrionară apare atunci când un ovul fecundat se implantează în uter, iar sacul gestațional începe să se formeze, dar embrionul nu se dezvoltă sau se oprește în evoluție foarte devreme, înainte de a putea fi vizibil la ecografie.

Medicul ridică suspiciunea unei sarcini oprite în evoluție atunci când, deși testul de sarcină este pozitiv și există simptome specifice de sarcină, ecografia transvaginală realizată după a 6-a săptămână de sarcină nu identifică un embrion în sacul gestațional.

La început, simptomele pot fi identice cu cele ale unei sarcini normale: test pozitiv de sarcină, amenoree (lipsa menstruației), sensibilitate la nivelul sânilor, grețuri ușoare sau oboseală.

Ulterior, pot apărea semne de avort spontan, cum ar fi: sângerare vaginală însoțită de cheaguri de sânge, dureri sau crampe abdominale intense, mai puternice decât cele resimțite la menstruație, dureri de spate în zona lombară și reducerea până la dispariție a simptomelor specifice de sarcină.

Citește și: 5 mituri despre ecografiile din timpul sarcinii

Cauze frecvente ale sarcinii fără embrion

Cauza exactă a sarcinii cu ou clar nu poate fi întotdeauna identificată, însă cele mai frecvente explicații sunt de natură genetică.

Anomaliile cromozomiale apărute întâmplător în momentul concepției fac imposibilă dezvoltarea unui embrion viabil. Alteori, calitatea ovocitului sau a spermatozoidului poate contribui la apariția acestei situații, la fel ca anumite dezechilibre hormonale sau afecțiuni imunologice.

Este foarte important de menționat că pacientele nu trebuie să-și asume vina pentru o astfel de sarcină. Nu este rezultatul stresului, al unui efort fizic sau al dietei!

Diagnostic și tratament pentru sarcina cu ou clar

Diagnosticul de sarcină fără embrion se stabilește pe baza ecografiei transvaginale, efectuată de obicei între săptămânile 6-8 de sarcină. Atunci când sacul gestațional are peste 25 de milimetri și nu se observă embrionul și activitatea cardiacă, suspiciunea de sarcină cu ou clar devine certitudine.

Pentru acuratețe, se poate recomanda repetarea ecografiei la câteva zile, alături de determinarea valorii beta-hCG (hormonul sarcinii). Dacă valorile nu cresc corespunzător, este confirmată o sarcină fără evoluție.

După stabilirea diagnosticului, există mai multe opțiuni terapeutice, adaptate în funcție de dorințele pacientei și de starea ei clinică.

Una dintre variante este așteptarea eliminării naturale a sarcinii. Pentru unele paciente, această opțiune poate fi o modalitate de a da timp corpului să se adapteze.

O altă variantă este tratamentul medicamentos, care grăbește procesul de eliminare a sacului gestațional. Însă cea mai frecventă opțiune rămâne chiuretajul uterin prin aspirație, o metodă sigură și rapidă, efectuată sub strictă supraveghere medicală.

Pauza de refacere după o sarcină fără embrion

Dincolo de aspectul medical, este esențial să recunoaștem dimensiunea emoțională a unei astfel de pierderi. Deși embrionul nu s-a format sau a fost prezent doar pentru o perioadă extrem de scurtă, dorința, speranța și proiecțiile afective ale femeii au fost cât se poate de reale.

Multe femei descriu această experiență ca pe un doliu tăcut, o pierdere invizibilă, dar profund resimțită. Tocmai de aceea, e important ca pacientele să discute deschis despre emoțiile trăite, să ceară ajutor dacă simt că au nevoie de sprijin și să se raporteze cu blândețe la propriul proces de vindecare.

Recuperarea fizică este, în general, rapidă, iar fertilitatea nu este afectată pe termen lung. În majoritatea cazurilor, femeile care au trecut printr-o sarcină anembrionară reușesc să rămână însărcinate din nou și să ducă sarcina la termen fără complicații.

De obicei, se recomandă o pauză de două-trei luni înainte de a relua încercările, pentru a permite regenerarea mucoasei uterine și echilibrarea hormonală.

Totuși, dacă astfel de pierderi se repetă, este necesară o evaluare amănunțită a cuplului la un medic specialist în infertilitate.

Citește și: Testarea genetică a embrionilor: de ce este necesară și cum contribuie la rata de succes FIV