Înainte de începerea oricărui tratament destinat combaterii infertilității, este necesar să înţelegeţi funcţia fiziologică a menstruaţiei dumneavoastră, precum şi cauzele care pot afecta fertilitatea unui cuplu.

Menstruația fiziologică

Menstruaţia fiziologică reprezintă un echilibru hormonal continuu, care se manifestă pe trei niveluri – hipotalamic, hipofizar și ovarian. În hipotalamus este secretat hormonul de eliberare a gonadotropinei (GnRH). Acesta stimulează hipofiza pentru secreția altor doi hormoni, respectiv hormonul foliculostimulant (FSH) și hormonul luteinizant (LH).

FSH și LH aparțin familiei hormonilor gonadotropi și acționează sinergic în funcția reproductivă. FSH susține dezvoltarea foliculară ovariană – creșterea și maturarea foliculilor, biosinteza estrogenului la nivel folicular. LH este responsabil pentru maturizarea ovulelor.

La o menstruaţie normală, influenţată de acţiunea tuturor acestor hormoni, ovarul produce şi dezvoltă un folicul normal. Foliculul este un chist mic (corpul galben), plin cu lichid, care conţine ovulul. Când foliculul se maturizează, datorită acţiunii hormonului luteinizant, acesta se sparge şi eliberează ovulul.

Ovulul înaintează în lumenul trompei uterine, unde vine în contact cu spermatozoidul, apărând astfel probabilitatea fertilizării. Trebuie reținut că și în condiții fiziologice normale probabilitatea de fertilizare este de numai 1/4, adică de aproximativ 25%, fapt deosebit de important pentru înţelegerea obținerii unei posibile sarcini.

Alți doi hormoni despre care veţi auzi des în tehnicile de reproducere asistată sunt estradiolul (E2) şi progesteronul (P).

Estradiolul face parte din categoria estrogenilor bioactivi (hormoni feminini implicați în susținerea funcției sexuale și reproductive, dar și în creștere, în metabolismul osos și în dezvoltarea sistemului nervos). Estradiolul este produs de folicul în ovar, atunci când acesta se dezvoltă şi creşte în dimensiune. E2 pregăteşte endometrul (adică interiorul uterului) pentru a fi funcțional și a avea grosimea necesară acceptării embrionului. Acesta este, de altfel, și motivul pentru care în cadrul procedurilor de reproducere asistată se efectuează des măsurători ale endometrului şi ale valorilor estradiolului din sânge.

Cel de-al doilea hormon, progesteronul (P), este secretat de folicul după ruperea lui, adică în cea de-a doua etapă a menstruaţiei. Progesteronul împiedică endometrul să respingă ovulul. În cadrul procedurilor de reproducere asistată, noi urmărim mărirea posibilității embrionului de a se fixa în uter şi de a dezvolta placenta. Pentru aceasta, de-a lungul perioadei de fertilizare in vitro, după transferul embrionului, administrăm progesteron natural (utrogestan, crinone). Aceeaşi reacţie naturală asupra endometrului, sprijinind dezvoltarea normală a sarcinii, o exercită şi HCG (gonadotropina corionică umană, Pregnyl), pe care o administrăm uneori sub formă injectabilă, după transferul embrionului, cu scopul de a ajuta endometrul. Administrarea se efectuează la anumite intervale de timp și nu influenţează testul de sarcină. După această scurtă descriere a funcţionării hormonale a menstruaţiei fiziologice, specificăm în continuare faptul că ovulaţia femeii se realizează o dată pe lună, atunci când ovulul părăseşte foliculul din ovar şi pătrunde în trompa uterină, unde are o perioadă de viaţă cuprinsă între 24-72 de ore. Dacă în această perioadă există contact sexual, spermatozoizii vin în contact cu ovulul. Unul dintre spermatozoizi penetrează ovulul şi astfel se realizează fertilizarea. Fertilizarea se produce în trompa uterină. După 2-3 zile, embrionul (care, în 5-6 zile după fertilizare, se va afla în stadiul de blastocist), va „aluneca” în cavitatea endometrială, unde va începe procedura de implantare.

Varsta, o cauza a infertilitatii

Un cuplu poate fi considerat infertil atunci când nu poate concepe un copil, după 12 luni de raporturi sexuale regulate și neprotejate. Circa 40% din cazurile de infertilitate ale cuplurilor au drept cauză factorul feminin, alte 40% sunt datorate factorului masculin. În 20% dintre cazuri, infertilitatea este atribuită problemelor ambilor parteneri sau nu se pot stabili exact cauzele acesteia (infertilitatea idiopatică).

La femei, principalele cauze ale infertilităţii sunt: ocluzia trompelor uterine, ca urmare a unor infecţii sau tulburări hormonale, care provoacă disfuncţionalități în ovulația normală; endometrioza; vârsta (axa endocrină a femeii se modifică pe măsura înaintării în vârstă); disfuncțiile anatomice și anomaliile congenitale – distrofiile ovariene, uterul dublu; prezența unor anticorpi etc.

La bărbați, printre cauzele infertilității pot fi menționate: producerea unui număr insuficient de spermatozoizi sau lipsa acestora, anomaliile spermatozoizilor (de formă și structură), obstrucțiile căilor ejaculatorii, ejacularea retrogradă, tulburările hormonale etc.

Amânarea deciziei de a concepe un copil până la vârsta medie a devenit, la rândul ei, una dintre cauzele serioase de infertilitate a cuplului. Vârsta tot mai înaintată de concepție afectează semnificativ șansele de a avea copii și în România. Astfel, circa 30% dintre femeile cu vârste de peste 35 de ani sunt infertile, procentul ajungând la 50% în rândul celor de peste 40 de ani, conform datelor Ministerului Sănătății. Ratele de infertilitate masculină și feminină sunt în creștere nu numai din cauza vârstei cuplurilor care se decid târziu să aibă copii, ci și din cauza incidenței crescute a bolilor cu transmitere sexuală, a modificărilor de comportament alimentar și a disfuncțiilor sexuale masculine și feminine, manifestate într-un mediu socio-profesional tot mai stresant și mai solicitant. Cel mai important pas pentru rezolvarea problemelor de infertilitate este diagnosticarea corectă a acestora și stabilirea unui plan personalizat de tratament pentru fiecare cuplu care se prezintă la clinica noastră.