Atunci când vorbim despre stimularea ovariană, este important să explic limpede că scopul tratamentului este controlat și monitorizat atent. Totuși, în unele cazuri, ovarele pot răspunde exagerat. În practica mea, discut deschis despre acest risc încă dinainte de începerea tratamentului, mai ales atunci când explic ce presupune un ciclu de fertilizare in vitro din perspectiva pacientei. sindromul de hiperstimulare ovariană nu este o complicație pe care o dramatizăm, dar nici una pe care o ignorăm.

Când apare sindromul de hiperstimulare ovariană și cine are risc mai mare

În mod simplu, sindromul de hiperstimulare ovariană apare atunci când ovarele reacționează prea intens la medicamentele folosite pentru stimulare. Această reacție poate duce la creșterea numărului de foliculi, la mărirea ovarelor și, în formele mai importante, la acumulare de lichid în abdomen. Ghidurile actuale descriu această complicație ca pe o consecință cunoscută a stimulării ovariene, motiv pentru care prevenția și individualizarea protocolului sunt esențiale.

Nu toate pacientele au același risc. Din experiența clinică și din datele disponibile, sunt mai atent la pacientele cu rezervă ovariană mare, cu aspect sugestiv pentru ovare polichistice, cu răspuns ovarian foarte bun la doze mici de tratament sau cu antecedente similare. Sarcina obținută în același ciclu poate prelungi sau accentua manifestările. Formele severe sunt astăzi rare, însă formele ușoare sau moderate pot apărea mai frecvent și trebuie recunoscute la timp.

De aceea, atunci când recomand un protocol de fertilizare in vitro (FIV), nu mă uit doar la obiectivul final, ci și la profilul de risc al pacientei. Medicina reproductivă modernă înseamnă nu doar eficiență, ci și siguranță.

Cum recunosc sindromul de hiperstimulare ovariană și ce simptome urmăresc

De cele mai multe ori, sindromul de hiperstimulare ovariană debutează prin simptome care pot părea nespecifice: senzație de balonare, disconfort abdominal, greață, tensiune pelvină sau creștere rapidă în circumferința abdomenului. În formele mai ușoare, simptomele pot fi tranzitorii și suportabile. În formele care necesită evaluare rapidă, pot apărea dureri mai intense, vărsături, dificultăți de respirație, sete marcată, scăderea cantității de urină sau o stare generală vizibil alterată.

Le spun pacientelor foarte clar că nu este suficient să observe doar „că se simt umflate”. Pentru mine contează ritmul în care apar simptomele, intensitatea lor și asocierea cu modificări de greutate de la o zi la alta. sindromul de hiperstimulare ovariană nu se diagnostichează doar după o senzație subiectivă, ci prin contextul clinic, examen ecografic și, uneori, analize de sânge.

Este important și momentul apariției. Unele paciente dezvoltă simptome la câteva zile după declanșarea ovulației sau după puncția ovariană, iar altele pot observa agravarea după obținerea sarcinii. Tocmai de aceea, monitorizarea nu se oprește în ziua procedurii.

Cum gestionez sindromul de hiperstimulare ovariană fără panică, dar cu atenție

În majoritatea situațiilor, sindromul de hiperstimulare ovariană poate fi ținut sub control prin monitorizare atentă, repaus relativ, hidratare corectă, ajustarea activității fizice și urmărirea simptomelor. Pacienta trebuie să știe când poate rămâne în siguranță acasă și când este nevoie de reevaluare imediată. Relația cu echipa medicală contează enorm în aceste zile, pentru că evoluția se poate schimba.

În formele moderate sau severe, conduita se schimbă și poate include supraveghere mai strictă, ecografii repetate, analize și uneori internare. Ceea ce încerc mereu să transmit este că sindromul de hiperstimulare ovariană nu trebuie tratat empiric, după sfaturi găsite întâmplător online, ci evaluat în contextul protocolului urmat și al răspunsului individual al pacientei.

Din același motiv, pacientele interesate de accesul la tratamente prin programe publice au nevoie și de informații corecte despre traseul terapeutic. Pentru orientare, pot fi utile și explicațiile despre Programul Național FIV 2025 sau despre Programul Național FIV 2026, mai ales atunci când încearcă să înțeleagă etapele tratamentului și monitorizarea asociată.

„Meritați să fiți ascultată, văzută, tratată cu respect și susținută pe tot parcursul vieții.”

Întrebări Frecvente

Sindromul de hiperstimulare ovariană apare la toate pacientele care fac FIV?
Nu. Riscul există în contextul stimulării ovariene, dar nu toate pacientele dezvoltă această complicație. Intensitatea răspunsului diferă de la caz la caz, iar protocolul este ales tocmai pentru a reduce riscurile evitabile.

Este sindromul de hiperstimulare ovariană întotdeauna grav?
Nu. Cele mai multe forme sunt ușoare sau moderate și se pot gestiona prin supraveghere atentă. Devine îngrijorător atunci când simptomele se accentuează rapid sau apar semne precum respirație dificilă, durere importantă, sete marcată ori scăderea diurezei.

Pot preveni complet această complicație?
Nu pot promite prevenție absolută, dar riscul poate fi redus mult prin alegerea corectă a protocolului, monitorizare atentă și reacție rapidă atunci când răspunsul ovarian este prea intens.

Când trebuie să contactez urgent medicul?
Atunci când balonarea crește brusc, durerea devine importantă, apar vărsături, dificultăți de respirație, amețeală, sete excesivă sau urinezi mai puțin decât de obicei. În astfel de situații, evaluarea nu trebuie amânată.

Rolul Dr. Andreas Vythoulkas în monitorizarea și prevenția complicațiilor din FIV

În activitatea mea, consider că una dintre cele mai importante părți ale tratamentului nu este doar obținerea unui răspuns ovarian bun, ci controlul acestui răspuns. Când discut cu o pacientă despre stimulare, nu mă rezum la schema de tratament, ci explic ce semne urmăresc, ce modificări aștept și în ce moment trebuie să mă contacteze.

În acest context, sindromul de hiperstimulare ovariană devine un exemplu foarte clar despre cât de importantă este medicina personalizată. Nu tratez toate pacientele după același model. Mă interesează istoricul, profilul hormonal, ecografia, ritmul de creștere al foliculilor și toleranța clinică pe parcursul stimulării.

La fel de important, le ajut să înțeleagă că sindromul de hiperstimulare ovariană nu înseamnă automat un eșec al tratamentului, ci o situație care trebuie recunoscută și gestionată corect, la timp, cu echilibru și responsabilitate medicală.

Contactați-mă

Discutați cu mine despre
sindromul de hiperstimulare ovariană

Dacă aveți întrebări despre sindromul de hiperstimulare ovariană sau vă preocupă fertilitatea dumneavoastră, puteți solicita oricând o discuție dedicată. O evaluare individuală ajută la clarificarea opțiunilor disponibile și la stabilirea unui plan de tratament adaptat nevoilor personale.

Discutați acum cu mine

Surse

• American Society for Reproductive Medicine – ghid privind prevenția și tratamentul formelor moderate și severe de OHSS
• ESHRE – ghid despre stimularea ovariană în IVF/ICSI și prevenția OHSS
• RCOG – informații pentru paciente despre ovarian hyperstimulation syndrome
• NICE – definiții și terminologie publică despre stimularea ovariană și OHSS
• Leeds Teaching Hospitals NHS Trust – informații clinice despre ovarian hyperstimulation syndrome