Cordonul ombilical joacă un rol esențial în dezvoltarea fătului, asigurând transportul de oxigen și nutrienți. Uneori, însă, acesta se poate răsuci în jurul gâtului bebelușului, fenomen cunoscut sub numele de cordon nucal.
Aceasta este o situație frecvent întâlnită, apărând la aproximativ 15-35% dintre sarcini. Deși, în cele mai multe cazuri, nu provoacă probleme, există situații în care poate deveni periculos pentru sănătatea bebelușului.
Factori care cresc riscul de cordon nucal
Anumiți factori cresc probabilitatea unui cordon nucal. Printre aceștia se numără:
Tipuri de cordon nucal și posibile complicații
Există două tipuri principale de cordon nucal:
În cele mai multe situații, un cordon nucal nu împiedică fluxul de sânge și oxigen către făt. Totuși, dacă este foarte strâns sau răsucit de mai multe ori în jurul gâtului, poate duce la complicații precum encefalopatia hipoxic-ischemică (EHI). Aceasta este o afecțiune cerebrală care constă în întreruperea alimentării normale cu sânge, având drept consecință lipsa oxigenării, totală sau parțială, a creierului.
Alte posibile complicații ale cordonului nucal strâns sunt tulburările ritmului cardiac fetal, restricția de creștere intrauterină și prezența meconiului în lichidul amniotic, ceea ce poate duce la probleme respiratorii după naștere.
Cordonul nucal poate fi detectat prin ecografie Doppler color, cu o precizie de până la 97%.
Dacă medicii observă un cordon nucal în timpul sarcinii, acest lucru nu impune neapărat o naștere prin cezariană. Sarcina va fi monitorizată regulat pentru a observa la timp eventuale complicații și a interveni prompt. De asemenea, în timpul travaliului, ritmul cardiac fetal este monitorizat constant pentru a identifica semne de stres.
Dacă apar probleme, medicii pot recomanda măsuri pentru a facilita nașterea în siguranță, inclusiv intervenții manuale pentru a elibera cordonul sau, în cazuri grave, o operație cezariană de urgență.