Placenta îmbătrânită, cunoscută și sub numele de insuficiență placentară, îngreunează evoluția fătului și, în funcție de momentul diagnosticului – la final sau la început de sarcină –, prezintă riscuri mai mari sau mai mici.
Placenta este esențială evoluării fătului în cele nouă luni de sarcină. Dezvoltată în interiorul uterului, rolul placentei este de a-i asigura copilului oxigen și substanțe nutritive necesare creșterii și dezvoltării acestuia, dar și de a-l apăra de toxine, placenta filtrând toate substanțele nocive.

În funcție de etapa sarcinii, placenta are mai multe grade de maturare. Până la 30 de săptămâni, placenta se consideră că are gradul 0, între 31 și 32 de săptămâni – începe gradul unu, la 36-37 de săptămâni ajunge la gradul doi, iar cel de-al treilea grad apare în jurul săptămânii 38 de sarcină, iar organismul se pregătește de naștere. Gradul de îmbătrânire al placentei este determinat de calcificări, niște depuneri albicioase de calciu asemănătoare cu pietricelele.

Printre cauzele apariției placentei îmbătrânite se numără diabetul avansat, hipertensiunea arterială, tulburările grave de coagulare ale sângelui (necompensate în sarcină), anemia severă și, nu în ultimul rând, fumatul și alcoolul. Insuficența placentară poate să mai apară și ca efect secundar în dezlipirea de placentă, mai ales după luna a șaptea. Riscul apariției acestei afecțiuni foarte devreme în sarcină este acela de a furniza fătului oxigen și nutrienții necesari dezvoltării fătului din ce în ce mai puțin, punându-i viața în pericol. Astfel bebelușul nu ia în greutate așa cum ar trebui și va avea la naștere o greutate mai mică. Există însă cazuri când bebelușul nu mai primește suficient oxigen și se sufocă sau să se dezvoltă cu probleme de sănătate. În funcție de vârsta acestuia, se provoacă nașterea prematură, pentru a-l scoate dintr-un mediu care a devenit periculos pentru el.

Sarcina la 16-17 ani, dar și după 35, crește riscul de îmbătrânire a placentei.

Din păcate, nu există simptome pe care viitoarea mămică le poate cuantifica, dar prezența grețurilor foarte intense precum și lipsa poftei de mâncare sunt manifestări ce ar trebui să dea de gândit gravidei și să se prezinte la medicul care-i urmărește sarcina. Diagnosticul se pune printr-o ecografie, măsurând grosimea placentei.
Insuficiența placentară nu poate fi vindecată, dar va fi atent monitorizată pe toată perioada sarcinii.