Fertilizarea in vitro (FIV) este cea mai eficientă formă de reproducere umană asistată, care include o serie de proceduri utilizate pentru a ajuta cuplurile infertile să obțină o sarcină.

Una dintre aceste proceduri este reprezentată de tratamentul de stimulare ovariană, în scopul obținerii mai multor ovocite. În următoarea etapă acestea sunt extrase din ovare, prin procedura numită puncție ovariană. Ulterior ovocitele fie sunt crioconservate, fie fertilizate în laboratorul de embriologie pentru obținerea de embrioni, după care sunt transferate în uterul femeii (embriotransfer). Într-un ciclu de fertilizare in vitro pot fi produse și extrase mai multe ovocite. Care, fertilizate, reprezintă mai mulți embrioni.

Foarte des și din motive foarte diferite, un cuplu poate avea nevoie din cauze de ordin personal sau medical să-și crioconserve fie ovocitele, fie spermatozoizii, fie embrionii (dacă au calitatea corespunzătoare), pentru obținerea unei sarcini în viitor.  În  momentul de față există două tehnici de crioprezervare: congelare lentă (slow freezing) și vitrificare.

Atunci când celulele sunt înghețate în laborator, obiectivul principal îl reprezintă evitarea formării de cristale de gheață pe măsură ce fluidul din celulă începe să se răcească la temperaturi sub zero grade Celsius. Cristalele de gheață prezintă două mari pericole pentru celule. În primul rând acela că un cristal de gheață este ascuțit și poate străpunge cu ușurință membrana celulară. Apoi, acela că pe măsură ce apa din celulă se transformă în gheață, celula se mărește în volum și există riscul ca ea să se rupă.

Vitrificarea reprezintă însă cea mai nouă și avansată metodă de crioprezervare și constă în utilizarea unei concentrații crescute de crioprotector și congelarea ultrarapidă a celulelor (încărcate anterior în mici dispozitive de depozitare), evitându-se astfel riscul formării cristalelor de gheață și distrucția celulară, așa cum se poate întâmpla în cazul congelării lente. Răcirea rapidă dublată de folosirea unor concentrații ridicate de crioprotectoare permite ovocitului/embrionului să se transforme într-o substanță asemănătoare sticlei, în loc de gheață.

Odată depozitat materialul genetic în azot lichid (la o temperatură de -196 grade Celsius), activitatea celulară se oprește, permițând ovocitelor/embrionilor să rămână viabile pe termen nelimitat, însă păstrate, conform legislației, timp de cinci ani.

Atunci când pacienții decid să încerce obținerea unei sarcini cu ovocitele/embrionii vitrificați, va fi efectuat un proces invers, de decongelare, prin care crioprotectorul va fi înlocuit cu apă, rehidratând celulele. La decongelare, rata de supraviețuire a embrionilor crioprezervați prin vitrificare este în mod constant de peste 90%.