Tehnologia modernă de reproducere permite femeilor să-și congeleze ovocitele. Unele apelează la această tehnică din motive de sănătate. De exemplu urmează să fie supuse chimioterapiei și vor să păstreze șansa de a avea un copil sau sunt expuse riscului de menopauză precoce.

Altele, însă, din motive personale și sociale: fie nu sunt pregătite încă să devină mame din cauze profesionale sau financiare, fie nu și-au găsit încă partenerul potrivit. Indiferent de circumstanțe, cert este că există o posibilitate și că cea mai eficientă metodă de prezervare prin congelare a ovocitelor este vitrificarea.

Congelarea ovocitelor implică o serie de pași care vor fi parcurși de-a lungul mai multor săptămâni. Cei mai importanți doi factori care determină șansa de a avea un copil din ovocite congelate sunt vârsta femeii la momentul recoltării și congelării ovocitelor și numărul de ovocite stocate. Lucrul care este cert este acela că procedurile de congelare sunt sigure și complicațiile medicale sunt extrem de rare. Ceea ce, însă, nu poate promite nimeni, este certitudinea că veți avea un copil.

Așa cum am afirmat, în procesul de congelare a ovocitelor vor fi parcurși mai mulți pași:

Pasul 1. Specialistul în infertilitate vă va explica întregul proces, inclusiv riscurile și șansele de succes.

Pasul 2. Veți fi examinată pentru o serie de boli infecțioase, inclusiv HIV și hepatitele B și C.

Pasul 3. Vi se va prescrie un tratament hormonal pentru fertilitate în vederea stimulării ovarelor de a produce mai mulți foliculi. Dezvoltarea foliculilor (săculeți plini cu lichid, care conțin ovocite) va fi monitorizată prin teste de sânge și examinări cu ultrasunete (ecografii).

Pasul 4. Când ovocitele ajung la maturitate, acestea vor fi extrase printr-o procedură ghidată cu ultrasunete, în timp ce vă veți afla sub anestezie ușoară (puncție ovariană).

Pasul 5. Ovocitele vor fi apoi congelate și depozitate în azot lichid, la clinica de fertilitate.

Când veți fi pregătită să deveniți părinte, ovocitele vor fi dezghețate și fertilizate cu sperma partenerului sau a unui donator. Dacă se dezvoltă embrioni sănătoși, unul va fi transferat în uter iar ceilalți embrioni rămași pot fi congelați pentru o utilizare ulterioară.

Operațiunea de  transfer embrionar este una simplă și de scurtă durată (5-10 minute), absolut deloc dureroasă, nefiind necesară anestezierea. Tehnic vorbind, embrionul (sau embrionii) și o cantitate mică de mediu de cultură sunt aspirați într-un cateter moale. Sub ghidaj ecografic, acesta este introdus prin cervix iar conținutul său este depus pe fundul cavității uterine, după care este extras cu grijă.

Depozitarea ovocitelor

Din punct de vedere biologic, ovocitele pot fi depozitate pe termen nelimitat. În unele țări legislația impune o perioadă maxima de 10 ani. În România, legislația este corelată cu cea europeană, fără însă să existe un termen limită impus. Perioada maximă de stocare este stabilită la nivelul fiecărei clinici de fertilitate, pe baza rezultatelor, datelor științifice și a standardelor de bune practici.