Rezerva ovariană este capacitatea ovarelor de a produce ovule pentru a fi fertilizate, scopul final fiind obținerea unei sarcini. Când ne referim la rezerva ovariană, importante sunt două aspecte, în egală măsura: atât cantitatea cât și calitatea ovulelor. Se consideră că rezerva ovariană este scăzută nu doar atunci când numărul ovulelor este redus ci și când, în ciuda unui număr mare, faptul că sunt anormale și nu pot fi fertilizate pentru a obține o sarcină sănătoasa, reprezintă o problemă. Poate medicina să ”controleze” aceste lucruri? Din fericire, răspunsul este afirmativ.
Un specialist în infertilitate va recomanda stimularea ovariană atunci când urmărește inducerea ovulației sau maturizarea foliculului („punga” plină de lichid în interiorul căreia se dezvoltă și maturizează ovulul). Stimularea ovariană constă în administrarea unor anumite medicamente sau a unor combinații de medicamente, în cadrul unei scheme personalizate pentru fiecare pacientă în parte. În timpul tratamentului aceasta va fi monitorizată prin ecografii transvaginale și teste de sânge, pentru a se ști cu precizie care este numărul și etapa de dezvoltare a foliculilor. De ce sunt importante aceste informații? Pentru că în funcție de evoluția lor va fi stabilit momentul în care se va face recoltarea de ovocite ce vor fi utilizate în tehnica de reproducere umană asistată.
Hiperstimularea – reacția exagerată la tratament
Tratamentul de stimulare ovariană are în mod frecvent efecte secundare neplăcute (dureri de cap, insomnie, depresie, bufeuri), dar ele sunt temporare. O situație deosebită o reprezintă apariția sindromului de hiperstimulare, atunci când ovarele reacționeaza exagerat la tratament. În acest caz ovarele cresc în dimensiune și apar durerile abdominale, indigestia, balonarea, stările de greață, slăbiciune, retenție de apă, dificultățile de respirație și lipotimiile (stare de leșin). Există trei grade se severitate în cazul hiperstimulării: ușoară, moderată sau severă. În cazul unei ușoare hiperstimulări este resimțită o durere pelvină accentuată, dar după două zile de repaus la pat lucrurile se liniștesc. Hiperstimularea moderată, însă, necesită internare în spital și supraveghere medicală, având în vedere că se impune controlul durerii cu analgezice. O îngrijorare medicală majoră o reprezintă hiperstimularea severă. În acest caz există riscul acumulării de lichid în cavitatea abdominală sau toracică, al scăderii valorilor tensiunii arteriale (colaps vascular), tulburări ale funcțiilor renale și de coagulare a sângelui. În unele cazuri, pentru a fi redusă distensia abdominală și pentru ameliorarea afectării funcției respiratorii, medicul poate solicita o puncție evacuatorie, denumită paracenteză. Supravegherea medicală în cazul unei hiperstimulări severe este deosebit de importantă și pentru că o creștere semnificativă a dimensiunii ovarelor reprezintă risc de torsionare. Oricât de înspăimântătoare pot părea aceste lucruri, trebuie reținut faptul că intervenția medicală promptă poate ameliora aceste efecte, iar ovarele revin – chiar dacă lent – la dimensiunea inițială.