Cu o incidență tot mai ridicată, infertilitatea tinde să devină un flagel al lumii moderne. Cauzele ei de natură medicală se regăsesc, în egală proporție, atât la femei cât și la bărbați, însă nu poate fi sub nicio formă trecută un vederea cea mai des întâlnită dintre ele: vârsta femeii.
Diagnosticul de infertilitate nu trebuie privit ca o sentință definitivă și irevocabilă de a nu avea copii. Tehnicile de reproducere umană asistată au în cele mai multe cazuri soluții chiar și pentru situații care pot părea la prima vedere fără șanse. Un diagnostic corect și un tratament personalizat pot face posibilă instalarea sarcinii. Tratament care se poate baza pe medicamente sau pe anumite intervenții chirurgicale. Însă atunci când toate aceste metode se soldează cu un eșec și nici inseminarea artificială nu a oferit rezultatul dorit, singura opțiune care rămâne valabilă este fertilizarea in vitro.
În unele cazuri, investigațiile efectuate de specialistul în infertilitate conturează din start, în mod evident, necesitatea realizării fertilizării in vitro ca și unică metodă prin care femeia să poată rămâne însărcinată.
Cea mai frecventă situație care recomandă FIV ca procedură pentru obținerea sarcinii o reprezintă obstrucția sau deteriorarea trompelor uterine. Acestea pot fi blocate (înfundate) sau deteriorate ca urmare a unei boli inflamatorii pelvine, endometriozei, unor fibroame uterine sau sarcini extrauterine în istoric. În cazurile în care obstrucția este bilaterală (ambele trompe sunt înfundate), fertilitatea este afectată total, iar singura soluție este, cum am afirmat, FIV.
O altă situație în care doar fertilizarea in vitro poate face posibilă instalarea sarcinii este anovulația. Procedura este recomandată atunci când, deși ca urmare a tratamentului s-a reușit obținerea ovulației, cu toate acestea în decurs de șase luni nu a putut fi concepută sarcina pe cale naturală.
Tot indicație pentru FIV are și diagnosticul de infertilitate masculină, indiferent de cauzele producerii acesteia. O producție redusă de spermă, anomaliile funcționale ale acesteia (ca de exemplu lipsa motilității spermatozoizilor sau o calitate slabă a lor) ori imposibilitatea ejaculării sunt cauze de infertilitate masculină. Obținerea unei sarcini într-un astfel de diagnostic poate avea loc fie prin procedura convențională de fertilizare in vitro, fie prin metoda ICSI (injecția intracitoplasmatică cu spermă). În primul caz se procedează la cultivarea în laborator a spermatozoizilor și ovulelor viabile până când vor fertiliza, urmând să fie realizat transferul embrionar. În al doilea caz – atunci când calitatea spermei este foarte scăzută – embrionul este obținut ca urmare a injectării unui spermatozoid în citoplasma ovulului, tot in condiții de laborator.