Testul Huhner (sau testul postcoital) este un tip de test de fertilitate în care se evaluează compatibilitatea spermatozoizilor și a mucusului cervical. Acesta este un test important deoarece până la 8% din cazurile de infertilitate sunt legate de incompatibilitatea dintre mucusul cervical și spermatozoizi.
Descris pentru prima dată de Marion Sims în 1866 și modificat ulterior de Max Huhner, acest test implică studiul mucusului cervical după un act sexual care are loc fără folosirea de contraceptive. Testul trebuie efectuat în faza periovulatorie, adică aproape de ovulație, și între 6 și 12-16 ore după actul sexual. Acesta este momentul în care trebuie obținută o probă de mucus cervical pentru a studia caracteristicile acestuia (volum, elasticitate, consistență, existența oricăror procese inflamatorii sau infecțioase), precum și prezența și cantitatea spermatozoizilor mobili. Scopurile testului Huhner sunt confirmarea unui act sexual complet, identificarea anomaliilor de calitate sau cantitate a mucusului cervical, stabilirea dacă interacțiunea spermatozoid-mucus este favorabilă sau nu vitalității spermatozoizilor, fiind și singura modalitate de a diagnostica un factor cervical în subfertilitatea idiopatică.
Celulele cervicale secretă mucus care își schimbă consistența în funcție de diferitele faze ale ciclului menstrual. Pe măsură ce ciclul se apropie de momentul ovulației, celulele cervicale produc cantități mai mari de mucus. Mucusul se modifică și calitativ, pH-ul și vâscozitatea devenind mai compatibile cu migrarea spermatozoizilor. Pentru ca spermatozoizii să treacă prin colul uterin și să ajungă în uter, mucusul prezent în colul uterin trebuie, în general, să aibă un pH de 7 până la 8,5 și să aibă un anumit grad de vâscozitate și întindere. Infertilitatea poate apărea dacă mucusul cervical și sperma sunt incompatibile.
Testul Huhner (utilizat în mod obișnuit în investigațiile de fertilitate) este simplu, non-invaziv, durează câteva minute și nu presupune mai mult disconfort decât un examen ginecologic normal. În general, unui cuplu care este supus testului i se cere să evite actul sexual timp de 48 de ore înainte de test, iar apoi să aibă un act sexual cu patru până la opt ore înainte de programarea întâlnirii pentru test. Testul constă în introducerea unui speculum în vagin și colectarea mucusului endocervical, prin aspirare, într-o seringă standard de 1 ml, această probă fiind ulterior examinată în laborator.
Un rezultat normal este cel în care mucusul are caracteristici estrogenice iar spermatozoizii sunt mobili. În schimb, dacă nu se găsesc spermatozoizi sau se găsesc dar nu sunt mobili, acest lucru este considerat anormal. În această situație, înainte de a se lua o decizie cu privire la tipul de tratament, recomandarea este să se verifice calitatea spermei prin intermediul unei spermograme.
Testul mai poate evidenția și prezența altor tipuri de celule. Dacă este prezent un număr mai mare decât cel normal de celule imunitare, este suspectată o infecție, aceasta fiind cea care afectează calitatea mucusului cervical. În mod similar, prezența celulelor care indică o infecție poate afecta supraviețuirea și motilitatea spermatozoizilor. În unele cazuri, rezolvarea infecției va îmbunătăți calitatea mucusului, ceea ce este suficient pentru a permite femeii să conceapă.