Streptococul Beta hemolitic de grup B este o bacterie des întâlnită în organism, în intestin, și nu reprezintă niciun pericol pentru adultul sănătos. Dar nu același lucru se poate spune în cazul în care apare la nou-născut, când poate provoca infecții grave.

La femei, aproximativ în 10-30% cazuri, streptococul Beta hemolitic de grup B se regăsește în secreția vaginală și regiunea perineală, putând fi transmis copilului în timpul nașterii pe cale naturală.
Identificarea bacteriei în vagin se face încă din timpul sarcinii, în etape dferite ale acesteia – bacteria poate să fie absentă în primele luni de sarcină, dar să reapară la sfârșitul acesteia -, și se face prin analiza unei probe de secreție vaginală, urmată de tratament cu antibiotice. Recoltarea nu este dureroasă și se efectuează cu instrumente sterile pentru a preveni contaminarea probei. Rezultatele de laborator se fac cunoscute în 2-3 zile de la recoltare. De asemenea, este important ca în momentul monitorizării să se facă și o antibiogramă după identificarea bacteriei, pentru a ști precis care este antibioticul cel mai eficient în tratamentul infecției. Fără tratament corespunzător, 1% dintre copii vor dezvolta infecții grave neonatale cu streptococ Beta hemolitic – sepsis, meningită, pneumonie, dar și alte afecțiuni pe termen lung, uneori chiar decesul.

Monitorizarea împotriva acestui streptococ este foarte importantă. Astfel, viitoarele mame trebuie testate între săptămânile 35 și 37 de sarcină, pentru a putea urma tratamentul corespunzător și a scădea riscul transmiterii acestei bacterii nou-născutului. Tratamentul cu antibiotic se face odată cu începerea travaliului și reduce astfel riscul transmiterii streptococului la nou-născut. Tratamentul împotriva streptococului de grup B la o sarcină nu garantează absența acestuia la o viitoare sarcină, fiind necesare alte testări.
La nou-născut, streptococul de grup B produce două tipuri de infecții, timpurii și tardive. Cele din prima categorie apar începând de la primele ore după naștere până la o săptămână, iar manifestările sunt cele ale unei septicemii care se poate asocia cu meningită sau pneumonie. Infecțiile tardive apar până la trei luni, mai frecvent sub formă de meningită.
credit foto: pinterest.com