Diagnosticul de infertilitate cade, de multe ori, ca un trăsnet asupra cuplurilor ce-și doresc copii. Vestea bună este însă că infertilitatea se poate trata datorită noilor metode de reproducere umană asistată, iar fertilizarea in vitro este o astfel de procedură ce poate readuce zâmbetul pe chipul cuplurilor diagnosticate cu infertilitate.
Procedura de fertilizare in vitro cuprinde mai multe etape: stimularea ovariană, puncția cu ajutorul căreia sunt colectate ovocitele, fertilizarea acestora cu materialul seminal al partenerului și transferul embrionar.
Stimularea ovariană este prima etapă importantă din cadrul procedurii de fertilizare in vitro. Aceasta presupune stimularea ovarelor prin terapie medicamentoasă specifică, principalul scop fiind acela de a obține mai multe ovule. Foliculul este o capsulă mică plină cu lichid, în interiorul căreia se dezvoltă și se maturizează ovulul. Multiplicând acești foliculi cu ajutorul terapiei medicamentoase se vor obține mai mulți embrioni care, după fertilizare, măresc șansele obținerii unei sarcini reușite. Pe toată perioada tratamentului de stimulare ovariană, monitorizarea numărului şi a creșterii foliculilor se realizează prin ecografie transvaginală şi cu ajutorul unor teste hormonale din sânge. Aceste analize permit stabilirea celui mai favorabil moment pentru recoltarea ovocitelor.
Tratamentul de stimulare ovariană destinat producerii și maturizării acestor foliculi, precum și dozajul acestora, este adaptat nevoilor fiecărui cuplu în parte, luând în calcul vârsta pacientei, reacția ovarelor la primele doze de medicamente, dar și nevoile fiecărui cuplu. Este important de reținut faptul că începerea tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor, și aceasta pentru că unele paciente nu pot produce mai mulți foliculi, chiar și cu ajutorul tratamentului de stimulare ovariană.
Există însă și cazuri când, în urma stimulării excesive a ovarelor, apare sindromul de hiperstimulare ovariană, considerat o reacție adversă a procedurii de stimulare. Simptomele hiperstimulării ovariene se împart în trei categorii: ușoare, moderate și severe. Dacă în prima categorie se înscriu simptome precum balonarea abdominală, senzația de plenitudine, creștere ușoară în greutate, în forma severă simptomele pot fi de urină închisă la culoare sau lipsa acesteia, respirație scurtă și lipsă de aer, dureri toracice și abdominale joase, dureri în piept. Aceste manifestări nu trebuie neglijate, consultul medical fiind o urgență în acest caz.
Una din patru viitoare mame ce urmează tratamentul de stimulare hormonală poate dezvolta o formă ușoară a sindromului de hiperstimulare, fiind mai predispuse femeile tinere cu diagnostic de ovare polichistice ori cele care dezvoltă mai mult de 18-20 de foliculi în timpul stimulării.
credit foto: pinterest.com