Implantarea embrionului este considerată a fi cel mai important factor care influențează sarcina. Scratchingul de endometru este o tehnică folosită pentru a îmbunătăți capacitatea unui embrion de a se implanta în uter dupa mai multe cicluri eșuate de fertilizare in vitro, în ciuda transferului de embrioni de bună calitate și fără un motiv clar pentru eșecul implantării.
Endometrul este stratul de țesut care căptușește interiorul uterului. Pentru ca o femeie să rămână însărcinată, un embrion trebuie să se atașeze de această căptușeală (să se implanteze). Eșecul implantării este considerat a fi factorul principal care influențează fertilitatea umană și este de obicei atribuit lipsei de receptivitate uterină.
Scratchingul constă într-o lezare (rănire) controlată a endometrului, pentru a se obține un răspuns inflamator al acestuia. Procesul de reparare ulterior poate îmbunătăți șansele de implantare prin eliberarea de factori de creștere, hormoni și citokine proinflamatorii, care fac mucoasa nou formată mai receptivă la un embrion care se implantează și activarea genelor care sunt importante pentru pregătirea endometrului, care altfel nu pot fi activate în momentul încercării de implantare.
S-a demonstrat că perturbarea mecanică a endometrului modulează expresia genetică a factorilor importanți pentru implantare, inclusiv laminina alfa 4, integrina alfa 6, metaloproteinaza matriceală 1 și glicodelina A.
Momentul optim pentru o astfel de intervenție este în a doua parte a ciclului menstrual de dinaintea începerii tratamentului FIV.
Procedura este simplă, minim invazivă, nu necesită anestezie și durează cel mult 20 de minute, fiind asemănătoare procedurii de obținere a unei probe printr-o biopsie endometrială. Medicul va introduce prin colul uterin un cateter flexibil cu lățimea de 3 mm, cateter care va ajunge în cavitatea uterină, unde va fi mișcat înainte și inapoi și rotit pentru a provoca o perturbare a mucoasei uterine.
Posibilele reacții adverse includ sângerare ușoară, crampe abdominale (o perioadă scurtă de timp după procedură), infecție pelvină sau perforație uterină (în cazuri rare), întreruperea unei sarcini timpurii (în special dacă este efectuată în a doua jumătate a ciclului menstrual).
Infecția pelviană rezultă din răspândirea unei infecții de la colul uterin la cavitatea uterină, aspect care poate deveni evident până la zece zile de la procedură. Se recomandă ca femeile să fie testate pentru chlamydia înainte de scratchingul endometrial.