Cunoscută și sub denumirea de mola hidatiformă, sarcina molară este o tumoră benigna ce se dezvolta în uter și este rezultatul unei erori genetice apărute în urma fertilizării dintre ovul și spermatozoid. Într-o sarcină obișnuită, oul fertilizat are 23 de cromozomi atât de la mamă, cât și de la tată. Sarcina molară apare atunci când ovulul fecundat are un set în plus de cromozomi de la tată.

Acest tip de sarcină nu conține un embrion viabil (poate în foarte puține dintre cazuri), iar după modul în care aceasta se dezvoltă și determină modificări în corpul femeii poate fi confundată cu o sarcină obișnuită, într-o primă fază.

Există două tipuri de sarcină molară: completă și parțială.
Sarcina molară completă este caracterizată de lipsa embrionului și a placentei normale și apariția în uter a unui țesut placentar anormal, alcătuit din mole hidatiforme ce se înmulțesc rapid și determină mărirea în volum a uterului, ale cărui dimensiuni sunt mai mari decât o arată vârsta sarcinii. Molele arată în acest caz asemenea unui ciorchine de struguri și devin vizibile în timpul unui examen ecografic.
Sarcina molară parțială este caracterizată de existența embrionului și a țesutului placentar. Cu toate că pentru o scurtă perioadă de la începutul sarcinii embrionul pare că începe să se dezvolte firesc,din cauza anomaliilor, acesta nu se va putea supraviețui. Oul fertilizat are 23 de cromozomi de la mama, dar dublu de cromozomi de la tata. Astfel că în loc de 46 de cromozomi, acesta are 69! Aceste dezechilibru are loc atunci când cromozomii din spermatozoid sunt duplicați sau atunci când doi spermatozoizi fertilizează același ovul.

Cei mai importanți factori de risc ai sarcinii molare sunt vârsta mamei mai mare de 35 de ani, istoric de sarcină molară, antecedente de avort spontan, afecțiuni endocrine și imunologice, antecedente de infecții virale și parazitare (toxoplasmoza).

Așa cum spuneam, la debutul sarcinii molare, simptomele pot fi confundate cu cele ale unei sarcini normale. Dar, cu toate acestea, există câteva manifestări particulare molei hidatiforme și acestea sunt:
● Sângerare vaginală fie de culoare foarte închisă, fie roșu strălucitor
● Senzații de greață și vomă excesive
● Eliminarea vaginală a unor vezicule sub formă de ciorchine
● Cresterea in dimensiuni a uterului
● Hipertensiune și preeclampsie
● Anemie
● Hipertiroidism
● Dureri/crampe abdominale

Diagnosticul se confirmă prin examen ginecologic, testarea nivelului de hCG (gonadotropina corionică umană) – în cazul acestei afecțiuni, nivelul acestui hormon este foarte ridicat, mai mari de 200.000 mUI/ml, ecografie pelvină, teste de sânge și de urină examen anatomo-patologic – examinarea la microscop a țesutului molar după ce a fost îndepărtat, radiografii, CT (computer tomograf) sau RMN (rezonanță magnetică).

Odată confirmat diagnosticul se impune fie chiuretarea (sub anestezie generală), fie aspirarea țesutului molar. Cea mai importantă complicație a sarcinii molare o reprezintă boala trofoblastică gestațională și poate să apară când, după îndepărtarea sarcinii molare, a mai rămas țesut molar ce continuă să se dezvolte. Aceasta se tratează, cu rezultate bune, cu tratament chimioterapic sau prin intervenția de histerectomie.
credit foto: pinterest.com