Articol original: csid.ro

Pe vremea bunicii era o vorbă: “te măriţi de tânără şi faci copii, să aibă cine-ţi aduce o cană cu apă la bătrâneţe”.

Acum, lucrurile stau cu totul altfel. În secolul vitezei, femeia vrea facultate, masterat, doctorat, carieră, timp liber doar pentru ea, călătorii în jurul lumii, bărbaţi pe care să-i testeze şi…lista o completaţi voi, doamnelor care aţi ajuns la frumoasa vârstă de 40+.

Dacă până la 40 de ani, toate cele înşirate mai sus vor fi fost epuizate, vă veţi spune: “Bun, tot ce-mi lipseşte e un copil!”. 

De altfel, acum e şi momentul acela al crizei vârstei mijlocii, care cândva se întâmpla în jurul vârstei de 30 de ani. Iar ceasul biologic ticăie mai aprig decât un motor furios de maşină americană.

Ţineţi cont de câteva date statistice deloc de neglijat: o femeie atinge apogeul fertilităţiiîntre 20 şi 24 de ani, la 35-40 de ani posibilităţile se reduc la un sfert iar la 40-45 de ani şansele scad cu aproape 95%.

De ce ajungem să fim mame … bătrâne?

În primul rând, femeia nu mai are acelaşi statut ca acum 50 de ani de exemplu. Ea trebuie să fie egală bărbatului în ochii societăţii. Prin urmare, alege să facă diverse studii şi supra-studii, cursuri de specialitate, urmează traininguri, se dă peste cap şi pierde nopţi la rând la birou…poate-poate demonstrează că e mai bună decât restul. Este, într-un final, o competiţie tăcută între sexe: cine e mai tare, ăla rezistă! Aşa se ajunge la oboseală cronică, stres şi anxietate, boala secolului 21. Nimic nu ne mai mulţumeşte şi nimeni nu ne mai poate capta atenţia.

Presiunea socială (mama care te stresează cu telefoane că ar fi vremea să te aşezi la casa ta, colegele care au deja la activ 2-3 copii la nici 30 de ani, partenerul care te tot întreabă când vei renunţa la anticoncepţionale şi îi vei aduce pe lume un moştenitor etc.) este de departe cel mai stresant factor care determină o femeie să ia decizia de a deveni mamă la o vârstă neconformă cu prejudecăţile majorităţii.

Apoi, dorinţa de a avea pe cineva lângă tine, la bine şi la rău (în cazul femeilor care nu au un partener stabil), este iarăşi un factor care impulsionează femeia de 40+ să îşi dorească un copil. În astfel de cazuri putem aduce în discuţie şi copilul ca simbol al egoismului, expresia nevoii femeii de a se simţi iubită necondiţionat, de a exprima dragostea şi dependenţa unei fiinţe faţă de ea.

Mai există o categorie aparte a mamei la vârstă înaintate, respectiv femeia-copil, cea care îşi doreşte o copilărie prelungită, un dolce far niente permanent, fără povara responsabilităţilor şi fără obligaţia de a purta de grijă unei fiinţe când, la fel de bine, timpul poate fi petrecut distrându-se în locuri inedite, cu oameni care nu corespund normelor impuse de părinţi de exemplu.

O altă cauză a maternităţii întârziate este reprezentată de femeile în permanenţă îngrijorate de situaţia financiară. Gândurile lor pot fi traduse simplu: „dacă eu nu am bani suficienţi pentru mine, cum pot îngriji corespunzător încă o fiinţă?”. Deşi, în multe cazuri, grija financiară este de înţeles (criza mondială lăsându-şi greu amprenta asupra natalităţii), în alte situaţii, banii sunt doar un pretext pentru a nu renunţa la mici plăceri vinovate (fumat, călătorii, haine, pantofi, parfumuri, creme, ieşirile cu prietenele într-unrestaurant pretenţios etc.). 
Închipuiţi-vă o femeie care până la 40 de ani nu a fost trasă la răspundere pentru banii pe care îi câştigă şi pe ce îi cheltuie. Dintr-odată, această femeie trebuie să chibzuiască orice leu pentru bunăstarea copilului, în primul rând. Deci ea va fi pe locul doi, poate chiar trei, dacă mai luăm în considerare şi prezenţa partenerului.

Iar ultima, dar nu cea din urmă, cauză a întârzierii sarcinii este inabilitatea femeii de a concepe şi de a păstra o sarcină. În această ultimă categorie se înscriu, din păcate, multe femei, care încearcă ani la rând să aibă un copil şi nu reuşesc din diferite cauze medicale.

Domnul doctor Andreas Vythoulkas, specialist obstetrică-ginecologie la clinica MEDSANA, ne-a povestit chiar şi despre un caz al unei australience care a încercat de 19 ori să rămînă însărcinată prin fertilizare in vitro, fără succes. La a 20-a încercare însă, femeia a învins orice obstacol şi a rămas însărcinată cu gemeni, după o procedură FIV realizată la Clinica Genesis din Atena, sub îndrumarea doctorului Konstantinos Pantos, renumit pentru rata de succes de peste 56% pe care o are în cadrul instituţiei pe care o conduce.

Riscurile sarcinii la vârste înaintate

“Principala problemă a sarcinii la vârste înaintate este reprezentată de procentul mare de ovocite (peste 80%) afectate de mutaţii genetice. Cu alte cuvinte, fătul are 80% şanse să prezinte probleme de dezvoltare, malformaţii genetice şi tulburări neurologice grave, incompatibile cu viaţa. Tot acesta este şi motivul pentru care femeile trecute de vârsta de 35 de ani rămân mai greu însărcinate sau prezintă o sarcină cu risc crescut de avort”,explică medicul Andreas Vythoulkas.

Un alt risc major este reprezentat de complicaţiile asupra gravidei, care poate dezvoltasarcină extrauterină, placenta praevia (o inserare a placentei în interiorul cavităţii uterine), diabetul gestaţional şi preeclampsia (toxemia gravidică – manifestată prin hipertensiune arterială, pierderea de proteine prin urină şi edeme la nivelul membrelor).

Analize necesare în sarcina la vârste înaintate

Deşi există cazuri în care sarcina decurge normal chiar şi după vârsta de 40 de ani, este  recomandat examenul medical riguros şi monitorizarea permanentă a sarcinii.
Spre exemplu, medicul trebuie să analizeze istoricul medical existent în familiile partenerilor, pentru a identifica posibile riscuri pentru făt.

“Atunci când sarcina este obşinută pe cale naturală la peste 40 de ani, se recomandăamniocenteza, pentru a exclude orice risc legat de malformaţiile congenitale care pot apărea la făt. Acelaşi lucru este recomandat şi dacă sarcina este obţinută prin procedura FIV. Excepţie fac cazurile în care s-a făcut fertilizare in vitro şi teste suplimentare PGS (screening genetic de preimplantare), care verifică toate cele 23 de perechi de cromozomi şi poate identifica embrionii viabili, cuplul putând lua hotărârea de a-i păstra sau nu, depistează anomalii cromozomiale specifice sindromului Down, sindromului Turner sau sindromului Kleinfelter, afecţiuni asociate cu existenţa de prea mulţi sau prea puţini cromozomi”, afirmă Dr. Andreas Vythoulkas.

Alte teste obligatorii în sarcină sunt: analizele uzuale (hemoleucograma, coagulograma, glicemia, acidul uric, ureea, creatinina, VDRL, HIV, Anticorpi HVC şi antigen HBs în fiecare din cele trei trimestre de sarcină), examenul bacteriologic al secreţiei vaginale şi urocultura.