Urmărirea unei sarcini până la capăt și oferirea asistenței medicale de cel mai înalt nivel profesional în momentul nașterii este pentru mine, medic ginecolog-obstetrician, o etapă importantă atât pentru sarcinile obținute prin proceduri de reproducere umană asistată, cât și pentru sarcinile dobândite în mod natural. Mai jos vă voi explica pe larg fiecare pas realizat în urmărirea unei sarcini.
În cazul reproducerii umane asistate medical, sarcina reprezintă încununarea cu succes a aplicării metodei alese. Evoluţia acestei sarcini nu diferă cu absolut nimic de cea a unei sarcini normale.
Sarcina dobândită în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată medical este confirmată la 10-15 zile de la transferul de embrioni, cu ajutorul analizei de sânge pentru beta-gonadotropina corionică (HCG), un hormon produs în organism în perioada gravidității. Acest hormon apare în sângele și în urina femeilor însărcinate, la 10 zile după concepție. Măsurarea cantitativă a HCG permite determinarea exactă a vârstei fătului, precum și diagnosticarea sarcinilor extrauterine, a sindromului Down etc. Un nivel crescut de HCG poate indica fie o sarcină normală, fie o sarcină multiplă.
În perioada celor 9 luni de graviditate, organismul femeii trece prin schimbări fiziologice importante. Prima lună de sarcină este marcată de fixarea embrionului în peretele uterului. În această perioadă, medicul consultă pacienta, îi măsoară greutatea și tensiunea arterială, îi recomandă analizele de sânge necesare (hemoleucograma, grupa sangvină, factorul Rh) și analizele de urină. Dacă nu s-a realizat înainte de sarcină, determinarea anticorpilor serici specifici unor boli (virusul varicelo-zosterian, Toxoplasma gondii, Cytomegalovirus sau Parvovirus B19) va fi efectuată în primele săptămâni de sarcină.
Data probabilă a nașterii va fi calculată în funcție de prima zi a ultimei menstruații. Tot medicul este cel care se va asigura că viitoarea mămică adoptă un regim de viață echilibrat din punct de vedere nutritiv și al activităților fizice, necesar bunei dezvoltări a copilului.
În primul trimestru de sarcină, embrionul crește iar rata metabolismului matern se intensifică, având loc numeroase schimbări hormonale. Medicul verifică din nou greutatea și tensiunea arterială, dispune efectuarea primului screening pentru anticorpii anti-ertitrocitari – anticorpi de grupă sangvină și antiRh, cu ajutorul cărora se poate determina eventuala incompatibilitate între mamă și copil, stabilește profilaxia deficitului de acid folic și de iod (dacă este cazul) și examinează, în cadrul examenului ginecologic, poziția uterului și a fătului. De altfel, aceste investigații sunt unele regulate, desfășurându-se o dată la 4 săptămâni, până în momentul nașterii. În cea de-a treia lună de sarcină se realizează și primul screening ecografic.
Cel de-al doilea trimestru de sarcină presupune, de asemenea, urmărirea îndeaproape a sarcinii. Medicul prescrie analizele uzuale, efectuează examenul ginecologic specific, evaluează riscul de preeclampsie, recomandă cel de-al doilea screening ecografic (cu morfologie fetală), dozarea anticorpilor antiRh (dacă este cazul), precum și testul de toleranță la glucoză orală (în urma căruia se depistează diabetul gestațional, o formă de diabet întâlnit la unele gravide, care dispare de obicei după naștere).
În ultimul trimestru de sarcină, medicul efectuează examenul genital, prescrie analizele necesare (hemoleucogramă, glicemie, uree, creatinină, acid uric, depistarea eventualelor infecții cu streptococul de grup B S. agalactiae ș.a.) și realizează o nouă ecografie, pentru a determina: biometria și greutatea estimativă fetală, localizarea placentei, cantitatea de lichid amniotic și ritmul cardiac al copilului. Pentru cazurile cu incompatibilitate Rh, se va face o nouă dozare de anticorpi antiRh. Din cea de-a 37-a săptămână de sarcină se intră în ultima lună de graviditate iar medicul monitorizează săptămânal tensiunea arterială, bătăile inimii copilului și mișcările acestuia, precum și eventualele scurgeri de lichid amniotic.