Excesul de greutate are consecințe nu numai asupra sănătății generale, ci în mare măsură și asupra sănătății reproducerii, numeroase studii evidențiind legătura dintre obezitate și infertilitate.
Obezitatea „este vinovată” pentru menstrele neregulate, anovulație, reducerea ratei de concepție și chiar de un răspuns slab la tratamentul de fertilitate. De asemenea, crește riscul de avort spontan și contribuie la complicațiile materne și perinatale. Reducerea obezității, în special a obezității abdominale, este asociată cu îmbunătățirea funcțiilor reproductive. Prin urmare, tratamentul obezității în sine ar trebui să fie scopul inițial la femeile obeze infertile, înainte de a se începe proceduri de inducere a ovulației sau tehnici de reproducere asistată. Deși există diverse strategii de scădere în greutate, inclusiv dietă, exerciții fizice, intervenții farmacologice și chirurgicale, modificarea stilului de viață continuă să fie de o importanță capitală.
Se știe că obezitatea este legată de boli sistemice precum diabetul zaharat, bolile cardiovasculare, hiperlipidemia, apneea în somn, cancerele și osteoartrita. Obezitatea feminină are un impact mare asupra funcției reproductive și a mediului hormonal. Încă din 1934, asocierea dintre obezitate și infertilitate a fost recunoscută atunci când Irving Stein și Micheal Leventhal au descris o triadă formată din obezitate, hirsutism și infertilitate: „Sindromul Stein-Leventhal”.
Obezitatea și sindromul ovarelor polichistice
Majoritatea femeilor obeze cu infertilitate și semne sau simptome asociate cu excesul de androgeni sunt afectate de sindromul ovarului polichistic. În timp ce patogeneza care duce la dezvoltarea sindromul ovarului polichistic nu este pe deplin înțeleasă, este din ce în ce mai evident că la majoritatea femeilor cu acest sindrom, rezistența la insulină și hiperinsulinemia compensatorie joacă un rol important. În esență, rezistența la insulină are o etiologie complexă genetică și de mediu. Rezistența la insulină pare să fie selectiva, cu absorbția afectată de glucoză, în timp ce alte acțiuni intracelulare ale insulinei sunt păstrate. La nivel ovarian, acționând în primul rând prin propriul receptor și receptorul IGF-1, insulina sinergizează acțiunea hormonului luteinizant și stimulează steroidogeneza ovariană atât în celulele tecale, cât și în celulele granuloase. Altfel spus, obezitatea acționează ca un amplificator al rezistenței la insulină și al hiperinsulinemiei.
Pe lângă insulină, noi hormoni, cum ar fi leptina, grelina, adiponectina, resistina și peptida YY3–36 au fost descoperiți ca regulatori importanți ai homeostaziei apetitului și energiei. Relația strânsă dintre metabolismul energetic, starea nutrițională și fiziologia reproductivă sugerează că tulburările sau modificările stării nutriționale (obezitate, malnutriție, anorexie nervoasă etc) și tulburările metabolice pot perturba interacțiunea complexă a gonadotropinelor și hormonilor gonadici, care sunt esențiali pentru fertilitate.
Însă ovarul nu este singurul factor responsabil pentru rezultatul reproductiv slab la pacientele obeze: la acest prognostic descurajant contribuie și endometrul sau mediul său, dar într-o manieră mai subtilă.
Obezitatea și tratamentele de fertilitate
Cele mai multe studii aduc dovezi concludente că obezitatea este asociată cu un necesar crescut de medicamente care sa induca ovulația. Unele studii facute pe femei cu infertilitate anovulatorie au ajuns la conluzia că odată cu creșterea în greutate a fost necesară o doză-prag mai mare de gonadotrofine și au fost necesare mai multe zile de stimulare. Alte studii au arătat că există o legătură evidentăaîintre indicele de masă corporală (IMC) și hormonul foliculostimulant (FSH) total necesar. Cu cât IMC este mai mare, cu atât este necesar mai mult FSH pentru stimularea ovariană. Prin urmare, obezitatea reprezintă o condiție de rezistență la agenții utilizați pentru a stimula ovulația.