Cu siguranță că un cuplu care se confruntă cu infertilitatea are pentru specialist o mulțime de întrebări. La cele mai multe dintre ele acesta va putea raspunde inca de la prima consultatie. La altele, insa, raspunsurile vor veni pe parcurs, pe masura ce vor fi efectuate investigatii specifice. Iata care sunt, totusi, cele mai asteptate raspunsuri, la cele mai importante intrebari.
Cum este diagnosticată infertilitatea?
Dacă un cuplu nu reușește să obțină o sarcină după un an de relații sexuale regulate și neprotejate, este cazul să se adreseze unui specialist în infertilitate pentru stabilirea diagnosticului, pentru identificarea și tratarea cauzelor acesteia. Este necesar de precizat că infertilitatea este de două tipuri: primară (cea din situația anterior menționată) și secundară. Infertilitate secundară este atunci când un cuplu nu mai poate procrea cu toate că, anterior, unul sau ambii parteneri au mai conceput copii.
În vederea diagnosticării infertilității, specialistul va efectua o examinare fizică a ambilor parteneri pentru a determina starea lor generală de sănătate și pentru a evalua tulburările fizice care pot cauza infertilitate. De obicei, ambii parteneri sunt intervievați despre obiceiurile lor sexuale pentru a determina dacă actul sexual are loc în mod corespunzător pentru concepție. Dacă nu se poate determina nicio cauză în această etapă, se pot recomanda teste mai specifice. Pentru femei, acestea includ analizele hormonale, ecografia transvaginală (pentru identificarea eventualelor chisturi ovariene, fibroame uterine sau anomalii de endometru) și histerosalpingografia pentru a constata starea trompelor uterine. În funcție de rezultatul acestor analize se decide conduita terapeutică ulterioară.
Pentru bărbați, testele inițiale se concentrează pe analiza materialului seminal (spermograma).
Ce poate provoca infertilitatea la femei?
Primul și cel mai important factor care crește riscul de infertilitate este vârsta, și asta pentru că rezerva ovariană se diminuează cu trecerea anilor, până la completa ei epuizare (menopauza). Pentru o femeie sănătoasă, între 20 și 30 de ani șansele de a rămâne însărcinată sunt de 25-30% în fiecare lună, după care ele se reduc accelerat, așa încât la 40 de ani posibilitatea de a concepe este de numai 10%.
Alte cauze ale infertilității sunt reprezentate de tulburările de ovulație, afectarea trompelor uterine (blocaje, obstrucții) ca urmare a unor boli inflamatorii pelvine, a unor tulburări hormonale sau a unor intervenții chirurgicale anterioare, afecțiunile uterului (fibroamele uterine), disfuncțiile anatomice și anomaliile congenitale (distrofiile ovariene, uterul dublu), endometrioza etc.
Dar la bărbați?
În cele mai multe cazuri, infertilitatea masculină este cauzată de probleme legate de calitatea spermei, numărul de spermatozoizi sau motilitatea lor. Apoi, mai pot exista cauze medicale precum varicocelul, defecte ale tubilor care transportă sperma, infecții (inclusiv boli cu transmitere sexuala), boli cronice (de exemplu insuficiența renală, boala celiacă), defecte cromozomiale, dezechilibre hormonale sau tumori. Tot cauze de infertilitate masculină mai pot fi tratamentele cu anumite medicamente (terapia de substituție cu testosteron, steroizii anabolizanți, chimioterapia, antidepresive triciclice, anumite antifungice etc) sau chiar unii factori de mediu sau stilul de viață. Expunerea la chimicale industriale timp îndelungat, la metale grele sau radiații ori supraîncălzirea testiculelor (prin folosirea frecventă de saune sau băi fierbinți, purtarea de haine strâmte, statul în șezut pe perioade lungi de timp), toate acestea pot duce la scăderea numărului de spermatozoizi și implicit la infertilitate.
Ce este stimularea ovariană?
Stimularea ovariană este prima etapă a unui ciclu FIV (fertilizare in vitro) și constă în administrarea unei terapii medicamentoase specifice (hormonală) care să determine ovarele să producă mai mulți foliculi în scopul obținerii mai multor ovule. Producerea mai multor ovule duce la o creștere semnificativă a șanselor fertilizării in vitro. ATENȚIE! Tratamentul de stimulare ovariană nu garantează și recoltarea ovulelor. În unele cazuri este posibil ca medicația să nu producă reacțiile așteptate, de creștere și maturizare a foliculilor.
Există posibilitatea ca embrionii să fie testați înainte de implantare, pentru a elimina riscul de a naște un copil cu o boală genetică?
Bineînțeles. Există o analiză numită PGD – diagnostic genetic de preimplantare. Aceasta permite descoperirea anomaliilor embrionilor înainte ca aceştia să fie implantaţi în uter. Mai precis, ajută la determinarea genotipului embrionilor, înainte de obţinerea unei sarcini prin fertilizarea in vitro, asigurând astfel nașterea de copii sănătoși. Analiza PGD se utilizează pentru diagnosticarea bolilor monogenice, ca talasemia şi fibroza chistică, precum şi pentru aproximativ alte 350 de afecţiuni genetice rare (hiperplazia congenitală renală, Coreea lui Huntington, boala Cadasil, tulburările neuromusculare etc). De asemenea, PGD poate fi aplicată pentru a exclude genele care afectează calitatea vieţii sau care pot conferi viitorului copil condiţii de viaţă limitative, precum diabetul şi cancerul.