Fără îndoială că întâmpinarea unor dificultăți în conceperea unui copil este stresantă atât din punct de vedere emoțional cât și financiar, pentru că procedurile de reproducere umană asistată nu sunt și nu pot fi ieftine. Având în vedere că infertilitatea este o problemă cu care se confruntă multe, mult prea multe cupluri, fertilizarea in vitro este soluția către care acestea se îndreaptă atunci când încercările de a obține o sarcină pe cale naturală eșuează.
Fertilizarea in vitro este o tehnică de reproducere umană care poate fi realizată, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, fie cu tratament de stimulare ovariană, fie pe ciclu natural. Tratamentul de stimulare ovariană presupune administrarea medicației care să stimuleze ovarele să producă mai multe ovocite. Ulterior acestea sunt recoltate și fertilizate în laborator, urmând ca embrionii obținuți să fie implantați în uterul femeii în vederea obținerii unei sarcini. O procedură FIV pe ciclu natural, însă, este o opțiune pentru femeile care au o rezervă ovariană slaba sau care nu răspund bine la tratamentul de stimulare ovariană și presupune colectarea și fertilizarea singurului ovocit pe care ovarul îl eliberează în timpul unui ciclu lunar normal.
În timpul unui ciclu natural, singurul ovul natural creat de corp în fiecare lună este monitorizat prin ecografie și analize de sânge pe măsură ce crește. În cele mai multe cazuri nu se utilizează niciun medicament, cu excepția injecției de declanșare a hCG, care este folosită de medic pentru a se asigura că ovulația are loc în intervalul de timp programat pentru prelevare.
Monitorizarea ovariană se realizează în următorii pași, într-o perioadă de 15 până la 20 de zile:
Avantajele unui FIV pe ciclu natural sunt faptul că utilizează hormonii normali ai organismului și elimină riscul efectului de hiperstimulare care există în cazul tratamentului de stimulare ovariană, că poate fi repetat în fiecare lună dacă este necesar și că are un risc mai mic de sarcină multiplă comparativ cu FIV convențional. Iar dintre dezavantaje se pot menționa ratele mai mici de succes față de FIV convențional și faptul că prelevându-se un singur ovul, prin fertilizare în laborator se va obține un singur embrion. În FIV convențional, cu stimulare ovariană, se prelevează mai multe ovocite și prin fertilizare se pot obține mai mulți embrioni. Pentru embriotransfer se folosesc (în funcție de protocoalele după care lucrează clinica) unul sau doi, iar restul sunt prezervați prin congelare pentru a se folosi ulterior în caz de eșec sau dacă părinții își mai doresc și alți copii.