Deși au același scop – acela de a oferi o soluție cuplurilor care se confruntă cu dificultăți în a concepe un copil pe cale naturală–, inseminarea artificială și fertilizarea in vitro sunt diferite din numeroase puncte de vedere.
În continuare voi prezenta în detaliu aceste diferențe dintre cele două proceduri, în ce situații este recomandată inseminarea sau fertilizarea in vitro, care sunt șansele de succes pentru fiecare, dar și costurile.
Inseminarea artificială
Dacă în cazul fertilizării în vitro fecundarea se produce în afara uterului, inseminarea artificială reprezintă un „ajutor” dat spermei pentru a ajunge mai repede la ovul, totul având loc în uter. Se bazează pe introducerea artificială a spermei în tractul reproducător feminin.
În multe situații, inseminarea artificială este recomandată dacă partenerul suferă de o disfuncție spermatică, adică elimină un număr redus de spermatozoizi. Astfel, dacă în urma investigațiilor de specialitate (spermograma) rezultatele se situează la limita inferioară față de normal (numărul spermatozoizilor tinde către o valoare mică sau aceștia au o mobilitate redusă), sperma va fi „tratată” pentru a alege doar ceea ce este de cea mai bună calitate. Apoi, cu ajutorul unui cateter foarte subțire, sperma este introdusă în uterul femeii.
Alte cazuri pentru care mai este recomandată inseminarea sunt cele care au legătură cu probleme ale colului uterin, fie că este vorba despre unul septat congenital – spermatozoizilor fiindu-le greu să treacă în număr suficient de mare pentru a obține sarcina –, fie că nu se secretă suficient mucus pe col care ajută ca sperma să ajungă la ovul.
Inseminarea in vitro nu are însă niciun fel de efect în cazurile în care există obstrucție sau patologie tubară severă (la nivelul trompelor uterine), în această situație fiind indicată direct fertilizarea in vitro.
Șansele de succes variază de la 8% la 14%, dar nu neapărat din prima încercare. De regulă, după eşecul a 2-3 inseminări, se reconsideră situaţia şi, cel mai probabil, se va recomanda fertilizarea in vitro.
Costurile procedurii de inseminare artificială sunt mai mici decât ale fertilizării în vitro (între 300 și 1.000 de euro).
Fertilizarea in vitro (FIV)
Fertilizarea in vitro este recomandată dacă tratamentele convenționale au eșuat și dacă există afecțiuni, fie ale femeii, fie ale bărbatului, care se pretează acestei intervenții. Eficiența procedurii este dată tocmai de tipul de diagnostic pe care îl are cuplul.
Procedura FIV se realizează în mai multe etape: stimularea ovariană, colectarea ovocitelor, fertilizarea acestora cu materialul seminal provenit de la soț sau de la donatorul ales, urmate de transferul embrionului astfel conceput în uterul viitoarei mame.
Sarcina se obține în 30-50% din cazuri, însă procentul de reușită variază în funcție de mai mulți factori: vârsta mamei, de care, implicit, este legată și calitatea embrionilor rezultați, problemele de sănătate preexistente, clinica și experiența medicilor care efectuează procedura, dotările laboratorului de embriologie, care trebuie să imite cât mai bine uterul uman, pentru o dezvoltare foarte bună a embrionilor.
Cât privește costurile procedurii de fertilizare in vitro, acestea se situează între 5.000 și 8.000 de euro, în funcție de investigațiile necesare și problemele specifice fiecărui cuplu.
Ce este important de menționat și de reținut este faptul că, în cazul ambelor proceduri, costurile nu acoperă și analizele sau investigațiile necesare pentru stabilirea diagnosticului corect, acestea fiind achitate separat.
În concluzie, inseminarea și fertilizarea in vitro sunt două opțiuni pentru cuplurile care se confruntă cu infertilitatea, fiecare având avantaje și dezavantaje specifice. Prima este mai puțin invazivă și mai ieftină, dar are șanse mai mici de succes comparativ cu FIV. Pe de altă parte, fertilizarea in vitro, deși este mai costisitoare și mai complexă, este o procedură care oferă șanse mai mari de a obține o sarcină, mai ales în cazurile de infertilitate severă.
Alegerea procedurii potrivite depinde de multe ori de diagnostic, de vârsta femeii și istoricul medical. Consultați întotdeauna un specialist în infertilitate pentru a lua cea mai bună decizie.