Endometrioza se manifestă sub diferite forme, cu o mare varietate de prezentări clinice, în funcție de extinderea bolii, de organele afectate și de circumstanțele individuale. Prin urmare, un sistem de clasificare consensual pentru etapele bolii nu este o sarcină simplă, însă este foarte util pentru a descrie mai bine afecțiunea și pentru a permite o mai bună manageriere a ei și stabilirea unor protocoale terapeutice care, ulterior, se personalizează pentru fiecare pacientă în parte.

S-a stabilit că endometrioza se poate clasifica în patru grade, în funcție de caracteristici:

Stadiul 1/minim (endometrioză peritoneală): leziunile sunt rare, mici și superficiale, localizate pe suprafața peritoneului sau a ovarelor și au ușoare aderențe.

Stadiul 2/ușor (endometrioame ovariene): prezintă focare mai pronunțate, chisturi ovariene, fiind prezent și un proces inflamator acut, cu multiple aderențe.

Stadiul 3/moderat (endometrioză cu infiltrare profundă I): se caracterizează prin infiltrarea endometrului în diferite organe, cu evoluție accelerată. Dimensiunea chisturilor endometriozice este semnificativă, afectează ovarele și peritoneul și pot fi prezenți noduli.

Stadiul 4/sever (endometrioză cu infiltrare profundă II): este forma cea mai severă a afecțiunii, cu focare multiple și noduli care interferează cu funcționalitatea unor organe interne, iar aderențele se dezvoltă compact, afectând sever pelvisul sau/și abdomenul. În stadiul 4, endometrioza depășește limitele tractului genital, afectându-l pe cel digestiv și/sau urinar, nervii periferici, peretele musculo-scheletal, inima, plămânii sau diafragma.

Endometrioza nu se vindecă, dar există soluții terapeutice care pot ameliora durerile pelvine și pot încetini evoluția bolii. În stadiile 1 și 2 se apelează frecvent la medicația antiinflamatoare sau la cea de suprimare hormonală a funcției ovariene. Strategia terapeutică în endometrioză depinde de intensitatea simptomelor și stadiul de evoluție al bolii, de vârsta pacientei, de complicațiile deja instalate și, nu în ultimul rând, de dorința pacientei de a obține o sarcină.

În stadiile avansate ale bolii este necesară intervenția chirurgicală, având ca scop excizia chisturilor endometriozice și a focarelor diseminate intraabdominal, desfacerea aderențelor, repoziționarea organelor afectate în poziție anatomică și, la nevoie, repermeabilizarea trompelor uterine. Tehnicile folosite pot fi laparoscopia, laparotomia sau histerectomia. Studii recente, însă, au arătat că tratamentul chirurgical al endometriozei, indiferent de stadiu, poate fi mult superior utilizării medicamentelor.