Orice femeie se naște cu un „depozit” de material genetic care, pe măsura trecerii timpului, începe să scadă, până se epuizează complet, odată cu instalarea menopauzei.

Din motive care pot amenința fertilitatea unei femei, cum ar fi un diagnostic de cancer care necesită chimioterapie sau radioterapie, sau din rațiuni socio-profesionale (cum ar fi terminarea studiilor, locul de muncă, stabilitatea financiară, nevoia unei locuințe, găsirea unui partener de viață potrivit etc.), de multe ori momentul deciziei de a deveni mamă este luat mai târziu, după vârsta de 35 de ani.

Și cum rezerva ovariană se diminuează din punct de vedere cantitativ și calitativ pe măsura trecerii anilor sau este distrusă de tratamentele oncologice agresive, conservarea fertilității prin congelarea ovocitelor este „o plasă de siguranță” la care ar trebui să apeleze femeile aflate în situațiile menționate anterior.

În continuare găsiți un ghid cu cele mai frecvente întrebări și răspunsuri privind congelarea ovocitelor, astfel încât să aveți la dispoziție toate informațiile necesare atunci când luați în calcul această opțiune.

În ce constă congelarea ovocitelor?

Congelarea ovocitelor este o metodă de prezervare a ovulelor nefertilizate ale unei femei, în azot lichid, la o temperatură de -196 de grade Celsius.

Pentru a obține ovocite pentru congelare, pacienta de obicei urmează timp de 10-12 zile un tratament de stimulare hormonală. Ovocitele sunt apoi prelevate și congelate, putând astfel să fie păstrate mulți ani fără să sufere o deteriorare semnificativă.

Când femeia decide că e momentul potrivit să devină mamă și decide să-și folosească ovocitele, acestea sunt decongelate și apoi fertilizate cu spermă în condiții de laborator. Scopul este ca ovulul fertilizat să se dezvolte într-un embrion, care poate fi ulterior transferat în uterul femeii, oferindu-i șansa de a rămâne însărcinată.

Odată depozitat materialul genetic în azot lichid (la o temperatură de -196 grade Celsius), activitatea celulară se oprește, permițând ovocitelor să rămână viabile pe termen nelimitat.

Atunci când pacienții decid să încerce obținerea unei sarcini, va fi efectuat un proces invers, de decongelare, prin care crioprotectorul va fi înlocuit cu apă, rehidratând celulele. La decongelare, rata de supraviețuire a embrionilor crioprezervați prin vitrificare este în general de peste 90%.

Care este cea mai bună vârstă pentru a-ți congela ovocitele?

Pentru a avea cele mai mari șanse de concepție, se recomandă ca o femeie să își congeleze ovocitele la vârste sub 30 de ani, dar nu mai târziu de 35 de ani.

După această vârstă, există un pericol major ca mare parte din ovocite să aibă mutații genetice, care nu permit o sarcină viabilă.

Totuși, pentru persoanele care urmează un tratament pentru cancer sau dacă fertilitatea lor este în pericol din alte motive, ar putea fi necesară crioprezervarea ovocitelor chiar și mai devreme.

Poți rămâne însărcinată în mod natural după ce ți-ai congelat ovovitele?

Unele femei își congelează ovocitele ca măsură de precauție, dar apoi încearcă să rămână însărcinate în mod natural – și reușesc să obțină sarcina – înainte de a folosi ovocitele crioprezervate.

Congelarea ovocitelor nu are un impact negativ asupra fertilității feminine.

Câte ovocite pot fi congelate?

Numărul de ovocite care pot fi stocate depinde de vârsta femeii. În general, 6 din 8 ovocite vor supraviețui procesului de congelare și dezghețare. Șansa de a naște ulterior un copil viu cu ajutorul acestor ovocite este de 18-32%, în funcție de vârsta femeii în momentul în care și-a congelat ovocitele.

Așadar, pentru șanse mai mari de concepție, poate fi recomandată stocarea unui număr mai mare de ovocite (aproximativ 30-40). Totuși, chiar și cu un număr mare de ovocite crioprezervate, nu este garantată 100% nașterea unui copil viu și sănătos, acest lucru depinzând de mulți alți factori (boli ereditare, alte afecțiuni ale femeii sau bărbatului, stilul de viață etc.).

Cât timp pot fi stocate ovocitele congelate?

Din punct de vedere biologic, ovocitele pot fi depozitate pe termen nelimitat. În unele țări legislația impune o perioadă maximă de 10 ani.

În România, legislația este corelată cu cea europeană, fără însă să existe un termen limită impus. Perioada maximă de stocare este stabilită la nivelul fiecărei clinici de fertilitate, pe baza rezultatelor, datelor științifice și a standardelor de bune practici.