Placenta este o structură care se dezvoltă în interiorul uterului în timpul sarcinii și care furnizează oxigen și nutrienți fătului, eliminând tototdată produsele reziduale. Placenta se conectează la bebeluș prin cordonul ombilical. În mod normal, placenta se atașează în partea superioară sau laterală a uterului. În unele cazuri, placenta se dezvoltă într-un loc greșit sau se atașează prea adânc în peretele uterin. Aceste tulburări placentare se numesc placenta previa, placenta accreta, placenta increta sau placenta percreta. Tulburările placentare sunt de obicei diagnosticate prin ecografie în al doilea trimestru (aproximativ 18-20 de săptămâni de sarcină).

Placenta praevia

Placenta praevia apare atunci când placenta acoperă o parte sau întregul col uterin. Dacă aveți placenta praevia la începutul sarcinii, de obicei nu reprezintă o problemă. Cu toate acestea, poate provoca sângerări semnificative pe tot parsursul sarcinii dar și în timpul nașterii.

Pentru a limita sângerarea în timpul sarcinii, medicul va recomanda evitarea activităților care ar putea provoca contracții, inclusiv sexul, spălăturile vaginale, folosirea tampoanelor sau implicarea în activități care pot crește riscul de sângerare (alergare, sărituri, ghemuiri).

La multe femei diagnosticate cu placenta praevia la începutul sarcinii, aceasta se rezolvă de la sine. Pe măsură ce uterul crește, ar putea crește și distanța dintre colul uterin și placentă. Cu cât placenta acoperă mai mult colul uterin și cu cât mai târziu în timpul sarcinii rămâne deasupra acestuia, cu atât este mai puțin probabil să se rezolve. Dacă placenta praevia nu se rezolvă, bebelușul va fi adus pe lume prin naștere prin cezariană, de obicei în jurul săptămânii 37.

Placenta accreta

Placenta accreta apare atunci când placenta se atașează prea adânc în peretele uterin, dar nu pătrunde în mușchiul uterin. Cele mai grave complicații apar în timpul nașterii. La sarcinile fără anomalii placentare, placenta se desprinde de obicei de peretele uterin imediat după naștere. În cazul placentei accreta, o parte sau întreaga placentă rămâne atașată, ceea ce poate provoca pierderi severe de sânge după naștere. Dacă afecțiunea este diagnosticată în timpul sarcinii, va fi necesar ca pacienta să nască prin cezariană cu câteva săptămâni înainte de data preconizată, intervenție urmată și de histerectomie.

Cauza specifică a placentei accreta este necunoscută, dar este adesea asociată cu o placentă praevia și cu nașteri cezariene anterioare. Vârsta maternă avansată și intervențiile chirurgicale uterine anterioare sunt alți factori de risc.

Placenta increta și percreta

Placenta increta apare atunci când placenta crește cel puțin până la jumătate din peretele uterului și se atașează de mușchiul uterin. O placentă percreta apare atunci când placenta crește complet prin peretele uterului; în unele cazuri, țesutul placentar va continua să crească în organele pelviene din apropiere, inclusiv în vezica urinară sau colon.

Cele mai grave complicații apar în timpul nașterii. În cazul placentei increta și percreta, la naștere o parte sau întreaga placentă rămâne atașată, ceea ce poate provoca pierderi severe de sânge după naștere. Dacă afecțiunea este diagnosticată în timpul sarcinii, pacientele vor avea probabil nevoie de o naștere prin cezariană timpurie, urmată de histerectomie.