Trompele uterine sunt structuri esențiale pentru reproducere, având forma unor tuburi subțiri și flexibile care leagă uterul de cele două ovare. Ele permit întâlnirea dintre ovul și spermatozoid și transportă mai departe – cu ajutorul unor cili minusculi – embrionul către uter, căsuța primitoare unde bebelușul se va dezvolta timp de 9 luni.  

Dacă una sau ambele trompe uterine sunt blocate, acest proces poate fi afectat, ceea ce poate duce la infertilitate sau la o sarcină extrauterină (ectopică). De altfel, patologia tubară este una dintre principalele cauze de infertilitate și un motiv frecvent pentru care se recomandă fertilizarea in vitro, ca unică soluție de a obține sarcina.  

Ce este ligatura tubară? 

Există însă și o situație aparte, în care trompele uterine sunt intenționat secționate și sigilate, „legate” prin suturi. De cele mai multe ori, această solicitare vine din partea pacientei care are deja unul sau mai mulți copii și consideră ligatura trompelor uterine o variantă optimă de contracepție.  

Legarea trompelor face imposibilă trecerea spermatozoizilor și, implicit, nu are loc fertilizarea ovocitului. Deoarece nu afectează ovarele sau uterul, ligatura trompelor nu provoacă menopauză, cu atât mai puțin insuficiența ovariană: previne fertilizarea, dar nu afectează ciclul menstrual sau ovulația. 

Mai sunt șanse de sarcină după dezlegarea trompelor? 

Din păcate, în destul de multe cazuri, decizia de legare (ligaturare) a trompelor uterine este regretată la câțiva ani distanță, când femeia respectivă se răzgândește și ar dori să „repare” această intervenție, cu scopul de a rămâne din nou însărcinată.  

Numai că lucrurile nu sunt atât de simple… Intervenția chirurgicală de reconectare a capetelor libere ale trompelor uterine („dezlegarea” trompelor) nu este nici ușoară, nici prea eficientă. Iar uneori poate fi nevoie de mai multe intervenții, în funcție de tipul de ligatură efectuat, modul în care s-au cicatrizat țesuturile sau lungimea trompelor.  

E adevărat, trompele pot fi „dezlegate” și reconectate în anumite situații, dar scopul, și anume obținerea sarcinii pe cale naturală, din nefericire, nu este aproape niciodată atins. Și asta pentru că trompele sunt prevăzute cu niște cili (perișori) care transportă ovocitul.  

Acești cili nu se refac în urma intervenției chirurgicale, motiv pentru care șansele de a obține ulterior o sarcină pe cale naturală sunt extrem de mici spre inexistente. 

Totuși, în cazul în care se obține o sarcină pe cale naturală, există un risc major ca ovocitul fecundat de spermatozoid (embrionul format) să nu fie transportat mai departe în uter, locul unde trebuie să se dezvolte fătul, ci să rămână blocat în trompă. Acest fenomen poartă numele de sarcină extrauterină, care nu este viabilă și nu poate fi dusă la termen, ba mai mult este pusă în pericol viața gravidei din cauza hemoragiei, fiind necesară intervenția medicală de urgență. 

Așadar, soluția cea mai bună, fără riscuri și cu cele mai mari șanse de succes pentru femeile care au trompele legate și mai vor să rămână însărcinate este fertilizarea in vitro.  Aceasta permite introducerea directă, în interiorul uterului, a ovulului fecundat în afara acestuia (în laboratorul de embriologie), fără să mai fie nevoie ca ovulul să fie transportat de trompe.