Cunoscută și sub denumirea de vaginită atrofică, afecțiunea reprezintă subțierea și inflamarea peretelui vaginal din cauza scăderii cantității de estrogen în sânge. Poate să apară și în timpul alăptării, dar cel mai frecvent afectează femeile aflate la menopauză.

Principala cauză a atrofiei vaginale este scăderea cantității de estrogen, un fapt ce are loc în mod natural atunci când femeia înaintează în vârstă. Mucoasa vaginală să devină subțire, uscată, mai puțin elastică și fragilă. Scăderea cantității de estrogen apare în următoarele situații:
• în timpul alăptării
• în perioada perimenopauzei (atunci când numărul și calitatea ovulelor scad, iar ciclul menstrual nu mai este regulat)
• după instalarea menopauzei
• ovarectomie (îndepărtarea chirurgicală a ovarelor)
• chimioterapie
• ca efect secundar al tratamentului hormonal pentru cancer mamar

La dezvoltarea aceste afecțiuni mai pot contribui infecțiile urinare, fumatul, absența nașterii vaginale, stresul, tratamentele medicale efectuate necorespunzător, toaletă intimă precară.
Atrofia vaginală poate fi recunoscută după următoarele simptome: arsuri vaginale, senzație de uscăciune vaginală, arsuri în timpul urinării, sângerări după contactele sexuale, dar și dureri și disconfort în timpul acestora, urinări dese. Diagnosticul afecțiunii se face prin examinare pelvină și prin efectuarea a două teste: Papanicolau și urinar.

Din păcate, multe paciente nu își găsesc curajul de a discuta despre problema pe care o resimt și întârzie consultul de specialitate. Astfel, se consideră că la nivel mondial, mai mult de jumătate dintre femeile aflate la menopauză suferă de această afecțiune. Tratamentul atrofiei vaginale, atunci când există simptome ușoare, constă în folosirea unor substanțe lubrifiante ce pot fi cumpărate din farmacii. Atunci când simptomele afecțiunii sunt deja deranjante pentru pacientă, tratamentul constă în aplicarea terapiei cu estrogeni aplicați vaginali, mai eficienți față de cei orali. Ameliorări importante ale afecțiunii apar după primele săptămâni de tratament cu estrogen.

Netratată la timp, vaginita atrofică crește riscul apariției infecției vaginale sau vaginitei, cum mai este denumită afecțiunea. Atrofia duce la modificarea mediului acid al vaginului, crescând astfel riscul infecțiilor cu bacterii, fungi și alte microorgansime. Pe măsură ce mucoasa se subțiază, crește riscul de apariție a leziunilor pe peretele vaginal. Fără un tratament corespunzător, vaginita atrofică poate crește riscul de afecțiuni urinare, astfel că femeia poate avea senzații foarte dese de urinare, arsuri sau creșterea numărului de urinări sau chiar incontinență.

Atrofia vaginală nu este o afecțiune care ar putea pune în pericol viața femeii, dar poate deveni deranjantă atunci când sunt neglijate simptomele. De aceea, le recomand să meargă la medicul specialist imediat ce apar primele simptome ale bolii.