Articol original: csid.ro

Pe Andreas l-am cunoscut cu prilejul unei conferinţe pe tema infertilităţii, organizată în Grecia în urmă cu câteva luni.

În doar două zile  am avut prilejul să aflu numeroase informaţii preţioase de la specialişti în domeniu şi noutăţi pe care orice cuplu care întâmpină probleme în a concepe un copil îşi doreşte să le audă.

Nu este un medic scorţos, rece şi lipsit de empatie, cum des întâlneşti prin spitalele româneşti, ba din contră, jovialitatea sa îi dă de gol originile greceşti iar zâmbetul său molipsitor vă va încuraja, indiferent de povara pe care o purtaţi.

Andreas Vythoulkas este medic specialist obstetrică-ginecologie la Clinica Medsana, directorul executiv al Asociaţiei Române pentru Reproducere Umană şi specialist csid.ro la rubrica Sfatul Specialistului, unde răspunde prompt tuturor întrebărilor adresate de cititoare.

CSÎD: Ce v-a determinat să urmaţi această carieră şi de ce aţi ales România?

A.V.: Povestea mea începe din momentul în care ar fi trebuit să aleg specialitatea de ortopedie. În ultimul an de facultate făceam practică la toate specialităţile. A venit şi rândul pentru obstetrică-ginecologie. Am fost la camera de gardă la un moment dat, toţi medicii erau ocupaţi în sala de operaţie, iar o femeie năştea. Era o asistentă care ţipa după un medic, m-a văzut pe mine şi m-a luat cu ea. I-am explicat că nu sunt încă medic, dar ea a zis că mai bine asistă la naştere un viitor medic decât numai o asistentă. A fost, practic, prima mea naştere. Bebeluşul s-a născut foarte uşor, am avut noroc.

Atunci când am simţit prima respiraţie a nou-născutului în mâinile mele, a fost o decizie instinctivă să aleg această specializare pe mai departe. Nu m-am mai gândit din acel moment să fac altceva. Iar pe partea de infertilitate m-am specializat pentru că îmi plac naşterile.

Aşa că unul dintre cele mai interesante lucruri pentru mine este să am în grijă sarcina unei femei de la început până la naştere.

Dar, pentru că nu toate cuplurile pot avea copii, provocarea adevărată este să iau un cuplu din momentul în care nu crede că poate avea copii, până când, cu speranţă, îşi ţin copilul în braţe.

România am ales-o pentru că aici am făcut facultatea, aici mi-am întemeiat familia şi am rămas aici. Din punct de vedere al carierei actuale, eu locuiesc in România două treimi din timp, iar o treime o petrec în Grecia, la clinica Genesis, din Atena.

CSÎD: Câte cupluri vă trec pragul cabinetului în fiecare lună şi care a fost cea mai mare provocare a dvs? Aţi avut un  caz deosebit în România?

A.V.: Lunar, trec pragul cabinetului peste 350 de cupluri . Dintre acestea, cam 70-80 pe lună sunt cupluri cu probleme de fertilitate. Ţin minte şi acum provocarea pe care am simţit-o atunci când a venit la mine în cabinet o doamnă care făcuse 16 fertilizări in vitro nereuşite, nu numai în România. A venit la mine foarte nemotivată şi mi-a spus ”Sunteţi ultima mea şansă”. Acum are gemeni 🙂

CSÎD: Care sunt cel mai frecvent întâlnite cauze ale infertilităţii la femei şi la bărbaţi şi cum pot fi tratate?

A.V.: La femei, cele mai frecvente cauze de infertilitate sunt trompele uterine înfundate. În această situaţie, singura şansă este fertilizarea in vitro. O altă cauză a infertilităţii feminine este endometrioza. 40% dintre femeile care au endometrioză sunt infertile. Endometrioza se tratează pe cale laparoscopică, cauterizând focarele de endometrioză prezente. După o perioadă, femeia – mai ales dacă nu este într-un stadiu avansat al bolii – poate rămâne însărcinată natural. Dacă nu aşa, atunci tot prin FIV se rezolvă problema şi în acest caz. Partea bună este că sarcina este un tratament bun pentru endometrioză, în sensul în care sunt multe cazuri de femei care au avut endometrioză  au rezolvat problema, au făcut FIV şi au rămas însărcinate, iar după aceea au rămas însărcinate natural cu al doilea copil. La femei sunt des întâlnite şi dereglări hormonale, care pot fi asociate diverselor patologii. De exemplu, sunt dereglări tiroidiene sau ovare micropolichistice. Toate acestea pot duce la lipsa ovulaţiei care, de cele mai multe ori, se poate rezolva pe cale medicamentoasă, nefiind necesară fertilizare in vitro.

În ce îi priveşte pe bărbaţi, cele mai importante probleme sunt cele generate de numărul şi de mobilitatea spermatozoizilor, lucru care de obicei vine dintr-un mod de viaţă dezechilibrat: stresul, consumul de alcool şi de tutun, alimentaţie dezechilibrată. De multe ori, încercăm să găsim cauza, dar este mai greu de făcut acest lucru în unele cazuri. Ce putem face este să recomandăm schimbarea stilului de viaţă şi multivitamine. Dacă sperma este sub un nivel care să permită inseminare intrauterină, atunci şi problemele masculine de fertilitate tot prin FIV se rezolvă în cele din urmă.

CSÎD: Care sunt greşelile din adolescenţă care ne pot influenţa în bine sau rău fertilitatea la maturitate? Regimul alimentar şi greutatea corporală pot influenţa fertilitatea?

A.V.: O viaţă nesănătoasă în tinereţe sau avorturile repetate pot influenţa fertilitatea femeii mature. Infecţiile netratate pot să ducă spre alte patologii şi acestea, în cele din urmă, să se finalizeze tot prin infertilitate. În privinţa greutăţii corporale, atunci când aceasta este prea mare se modifică nivelul de insulină care duce la apariţia dereglărilor hormonale, ceea ce se poate traduce ulterior prin faptul că o sarcină se obţine mai greu în această situaţie. Acest lucru se rezolvă însă printr-un regim alimentar mai echilibrat şi, implicit, prin pierderea în greutate. Ideal este să ai greutatea corespunzătoare vârstei şi înălţimii. Prea slab sau prea gras face parte tot dintr-un dezechilibru, care nu este bun pentru starea de sănătate, în general. Dar nu aceasta este cea mai importantă problemă atunci când vorbim despre infertilitatea unui cuplu, nu este un proces ireversibil, el se rezolvă printr-o dietă echilibrată.

CSÎD: Ce părere aveţi despre scăderea natalităţii din ultimii 30-40 de ani? Este aceasta o consecinţă a lipsurilor financiare sau mai degrabă a inabilităţii de a concepe?

A.V.: Cred că este o combinaţie între cele două. La ora actuală, cuplurile se gândesc mai mult la carieră, la cum să crească din punct de vedere profesional.

Un cuplu care are un copil înainte de 30 de ani aproape că este privit ciudat de cei din anturaj, care îşi pun întrebarea “De ce atât de devreme?”.

Maximul nivelului de fertilitate al unei femei este la 22-25 de ani, însă la vârsta aceasta aproape nimeni nu se gândeşte azi la copil. Natura însă nu iartă! 
După o anumită vârstă, e clar că încep problemele, nivelul de fertilitate al unei femei începe să scadă şi, drept urmare, este din ce în ce mai greu să conceapă un copil pe cale naturală.

Pe de altă parte, nivelul financiar al cuplurilor nu le mai permite acum să aibă decât cel mult doi copii şi asta în din ce în ce mai puţine cazuri.

CSÎD: Ce riscuri presupune opţiunea de a deveni mamă la vârstă înaintată? După cum bine ştim, emanciparea femeilor a însemnat accent pe carieră şi situaţia financiară, mai puţin cea personală.

A.V.: Din păcate, după 30 de ani, dincolo de faptul că rezerva ovariană scade în calitate, ea îşi pierde şi din calitate, ceea ce înseamnă că există şanse mai mari ca bebeluşii să aibeprobleme genetice. Peste 35 de ani, în cele mai multe dintre cazuri, recomandămamniocenteza, pentru a evita această problemă.

CSÎD: De ce se feresc cuplurile din România de fertilizarea in vitro? Să fie preţul, riscurile, temerile unei sarcini gemelare, prejudecăţile sau pur şi simplu lipsa de informare?

A.V.: Cuplurile din România nu cred că se feresc să facă FIV. Problema cea mai mare estelipsa de informaţie, în sensul că multe cupluri care nu pot avea copii nu ştiu că fertilizarea in vitro sau alte proceduri de reproducere umană asistată pot fi soluţia pentru ei. Ei cred cădacă nu au un copil aşa a fost să fie.

Infertilitatea este o boală şi e bine de ştiut că sunt medici specializaţi care asta studiază, să aplice cele mai bune tratamente pentru a vindeca această boală.

În cazul FIV, atât testul PGS cât şi PGDajută cuplurile la identificarea posibilelor probleme genetice înainte ca embrionii să fie implantaţi în uterul viitoarei mame. Aceste două analize sunt un avantaj în cazul în care cuplul decide să facă FIV. Concret, PGS – preimplantation genetic screening – înseamnă că toate cele 23 de perechi de cromozomi sunt scanate pentru identificarea posibilelor anomalii, iar PGD – preimplantation genetic diagnosis caută o anume anomalie (există în familie o patologie anume), ţintită, pe cele 23 de perechi de cromozomi ai fiecărui embrion.

Un astfel de caz am avut în Grecia, la clinica doctorului Konstantinos Pantos, când, dintr-un cuplu cu probleme de vedere (ambii părinţi orbi din pricina unei malformaţii genetice pe care amândoi o aveau) s-a născut un copil perfect sănătos, cu o vedere bună şi care nu avea problema părinţilor, pentru că pe embrionii rezultaţi prin FIV se realizase analiza PGD.
A fost primul astfel de caz din lume şi sunt mândru să spun că el a fost rezolvat la clinica cu care colaborez şi eu.

CSÎD: Sunt suficienţi specialişti în infertilitate în România? Sunt aceştia pregătiţi corespunzător?

A.V.: În România există doctori care se specializează în acest domeniu. Din punct de vedere al pregătirii, ca absolut peste tot în lume, există specialişti buni, foarte buni şi mai puţini buni, nu este România o particularitate din acest punct de vedere. Apropo de specializare şi de pregătire, Asociaţia Română pentru Reproducere Umană în colaborare cu cea omoloagă din Grecia lansează un program de e-learning la finalul lunii septembrie, menit să permită accesul doctorilor la informaţii de ultimă generaţie, la o bază de cunoştinţe comună care să ne permită să realizăm multe proiecte comune şi în viitor.

CSÎD: Cum are loc efectiv fertilizarea in vitro? Explicaţi pe scurt în ce constă procedura, cât durează, dacă există durere.

A.V.: După un set complet de analize şi o discuţie amănunţită cu cuplul în cauză, începutul procedurii de fertilizare in vitro constă în stimularea ovariană.

Cu ajutorul hormonilor, încercăm să stimulăm ovarele să producă cât mai mulţi foliculi. Pe parcursul procedurii de simulare, pacienta este monitorizată ecografic, pentru a vedea stadiul de dezvoltare al acestora, pentru a preveni hiperstimularea şi pentru a şti când este momentul puncţiei ovariene.

Acesta este cel de-al doilea pas.

Se face sub anestezie generală uşoară şi sub ghidaj ecografic, sunt extrase ovocitele şi puse în laborator la fecundat, după ce partenerul a donat spermă.

Ultimul pas în procedură este transferul embrionar, o procedură complet nedureroasă prin care, direct în uter, sunt transferaţi embrionii de cea mai bună calitate, într-un număr de maxim trei.

CSÎD: Există analize care pot determina gradul de fertilitate,  înainte de a încerca să concepem un copil?

A.V.: Este vorba despre analizele hormonale, care ne ajută să determinăm dacă există probleme la nivelul ovarelor şi, de asemenea, ne ajută să ne dăm seama cât de mare este rezerva ovariană a femeii.

CSÎD: Există un risc genetic ca fiica să moştenească “greutatea în a concepe a mamei”?

A.V.: Nu neapărat, există eventuale probleme la nivelul anatomiei. De pildă, mama a avutfibrom uterin, este foarte posibil să aibă şi fiica iar asta să o împiedice să rămână însărcinată uşor.

CSÎD: Fumatul, stresul şi alcoolul – ce efect au asupra fertilităţii?

A.V.: Toate o influenţează şi nu într-un mod pozitiv. Un stil de viaţă echilibrat ajută, asta este clar. La fel, orice fel de dezechilibru se simte în starea de sănătate a pacientului şi, implicit, are efect şi asupra fertilităţii.

CSÎD: Cum trebuie abordate dereglările menstruale?

A.V.: Modificările de menstruaţie sau durerile menstruale este clar că sunt cauzate de o anumită patologie.

În cazul în care apar astfel de probleme, este necesar ca femeia să efectueze câteva analize specifice, cum ar fi o ecografie transvaginală, CA125 – o analiză de sânge care ne poate da câteva indicii despre o eventuală endometrioză, un profil hormonal.

Aceste analize sunt necesare pentru a depista cauza care provoacă durerile şi modificarea menstruţtiei.

Unele cauze (endometrioza) pot avea legături cu infertilitatea, altele nu, dar este important să fie depistată cauza pentru a avea un diagnostic corect.

În cazul unei menstruaţii neregulate, ovulaţia nu are loc în jur de a 14-a zi, aşa cum are loc pentru o femeie cu ciclu menstrual regulat, situaţie care poate fi rezolvată printr-o monitorizare mai atentă a pacientei, pentru a vedea când anume se produce. Monitorizarea se face prin intermediul ecografiilor transvaginale.

CSÎD: Cât de important este sprijinul emoţional în tot acest proces de reuşită a obţinerii sarcinii?

A.V.: Toată procedura de fertilizare nu este neapărat un proces solicitant fizic, cât psihic, mai ales pentru femeie. Pe partea medicală, lucrurile sunt de foarte multe ori rezolvabile, însă pe partea psihologică ele se pot complica la un moment dat, mai ales în cazul în care prima procedură de fertilizare eşuează, lucru care se întâmplă frecvent. În acel moment, poate avea loc o cădere, o dezamăgire atât de mare încât femeia sau cuplul să nu mai fie dispuşi să facă şi a doua încercare.

E important pentru noi ca medici să transmitem cuplului încrederea în faptul că vor reuşi până la urmă, e doar o chestiune de timp şi că indicat ar fi să nu abandoneze sub nicio formă lupta. La fel de important este şi ajutorul celor din jur, al familiei, desigur al partenerului şi, de ce nu, al medicului psiholog care poate face mai uşoară trecerea prin întregul proces.